II. APA, SURSĂ VITALĂ



II.1. Compoziția și structura apei

Compoziția și structura apei

Apa este un compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având formula chimică H2O. Atomii de hidrogen sunt legaţi de atomul de oxigen la un unghi de 105 grade, printr-o legătură covalentă. Între mai multe molecule de apă, atomii de hidrogen sunt legaţi de cei de oxigen mult mai slab ca cei din interiorul unei singure molecule (de 20 de ori mai slab), printr-o legătură de hidrogen.



II.2. Unde se găsește apa?

Definiție

Hidrosfera este învelișul de apă al Pământului, fiind formată din oceane, mări, lacuri, râuri, ape subterane, ghețari și reprezintă 70% din suprafața totală a planetei noastre.

Din toată apa existentă pe Pământ numai 3% este apă dulce, provenită din ghețari, ape subterane și alte surse (lacuri, atmosferă, sol).

Recorduri ale apei pe Pământ:
  • Cel mai lung fluviu din lume este Nilul de 6670 km.

  • Cea mai adâncă apă este Oceanul Pacific, în Groapa Marianelor care ajunge la 11022m.

  • Cel mai mare lac este Marea Caspică cu o suprafață de 371000km2.

  • Cea mai înaltă cascadă din lume este Cascada Îngerului (Salto Angel), din Venezuela având o înălțime de 972m.

  • Cea mai sărată apă din lume (de 9,6 ori mai sărată decât oceanul planetar) și cu cea mai joasă altitudine de pe glob(427m sub nivelul mării) este Marea Moartă din Iordania.

Apa în natură se găsește în toate cele trei stări de agregare:

  • solidă (zăpada, gheață);

  • lichidă (oceane, mări, lacuri);

  • gazoasă (vapori de apă din atmosferă).

important

Apa potabilă este apa bună de băut care este pură din punct de vedere microbiologic (care nu conține viruși, bacterii, ciuperci, streptococi și alte microorganisme care ne pot îmbolnăvi) și care nu conține substanțe toxice (metale grele, pesticide etc.).

Observaţie

Cum devine apa din râuri potabilă ?

De exemplu Apa Nova care asigură apa potabilă în București parcurge următorii pași :

Pasul 1: Captarea apei: prelevează apă din cursul râurilor Argeș și Dâmbovița cu ajutorul mai multor prize de captare.

Pasul 2: Curățarea de deșeuri: la prima întâlnire, în dreptul bazinelor de captare, apa abundă în crengi, frunze, insecte și o mulțime de deșeuri, mari și mici, aduse de cursul râurilor. Mare parte dintre ele se opresc în grătarele de filtrare, primele instrumente responsabile pentru eliminarea deșeurilor.

Pasul 3: Îndepărtarea impurităților: în apa preluată există impurități invizibile ochiului liber. Pentru a le îndepărta, adăugă un coagulant care le obligă să se lipească una de alta sub formă de flacoane. Odată adunate pe fundul bazinului, flacoanele sunt mult mai ușor de colectat și retras din apă.

Pasul 4: Filtrarea: folosesc filtre cu nisip care rețin și elimină până la ultima particulă vizibilă de impuritate.

Pasul 5: Ozonarea:_ ozonul elimină bacteriile și virușii. În contact cu apa, ozonul descompune materiile organice și îmbunătățește considerabil culoarea și gustul acesteia.

Pasul 6: Clorinarea: se adăugă clor, în concentrații atent stabilite, atât la ieșirea apei din uzina de tratare, cât și în diferite puncte ale rețelei. Astfel, bacteriile sunt ținute la distanță, iar calitatea apei de-a lungul drumului ei către consumatori rămâne intactă.

Pasul 7: Stocarea și distribuția apei: apa este depozitează în rezervoare și transportată spre destinație, printr-o rețea formată din apeducte și conducte principale.



II.3. Utilizările apei

La ce se foloseşte apa (utilizări)
  • la băut;
  • mâncare;
  • spălat;
  • igiena personală;
  • adăpat animale;
  • udat plante;
  • solvent pentru obţinerea unor soluţii de importanţă practică, de exemplu:
    • soluţia de ser fiziologic;
    • soluţia de bicarbonat de sodiu folosită pentru acordarea primului ajutor in cazurile arsurii cu acid.
  • în fabrici şi în uzine;
  • mediu de viaţă pentru plantele şi animalele care trăiesc în ea;
  • cale de transport;
  • materie primă;
  • sursă de energie (hidrocentrale).

Cum explicăm spălarea pe mâini și a rufelor

Apa singură nu poate să îndepărteze murdăria de pe mâini sau rufe.

Săpunul (detergentul) scade forța de coeziune (de atragere) dintre moleculele de apă și micșorează particulele de murdărie cu grăsimi. Așa săpunul/detergentul îndepărtează murdăria de pe mâini/rufe și o împrăștie în apă, departe de obiectul spălat.



II.4. Rolul apei pentru organismul uman

Rolul apei pentru organismul uman

Apa este componenta principală a tuturor țesuturilor și organelor.

Lacrimile, saliva și transpirația conțin apă.

Organismul uman este în proporție de 60-70% apă : Partea care conține cea mai mare cantitate de apă, 99,7% este corpul vitros ocular, 75% din compozitia creierului este apa, 80% din compozitia celulelor de sange este apa, cea mai mică cantitate de apă este în dinți, de 2% apă.

Necesarul zilnic de apă depinde de masa omului, de efortul depus și de climă.

Un om poate trăi minim trei zile fără apă.

Ce roluri indeplineste apa in organism?

Apa este un element vital al corpului omenesc, motiv pentru care hidratarea corespunzătoare nu trebuie să fie influențată de activitățile pe care le întreprinzi în anumite momente ale zilei. Astfel, trebuie să te hidratezi constant, întrucât apa este importantă pentru corp din următoarele puncte de vedere:

– menține temperatura corporală;

– lubrifiază încheieturile;

– protejează coloana vertebrală și țesuturile moi;

– contribuie la asigurarea unei digestii sănătoase;

– contribuie la eliminarea toxinelor din corp;

– ajută la transportarea oxigenului și substanțelor nutritive către toate celulele organismului;

– ajută la menținerea unei presiuni sangvine normale și stabilizează bătăile inimii;

– asigură producerea normală a salivei;

– umezește membranele mucoase din plămâni și cavitatea bucală;

– asigură menținerea unui nivel optim de electroliți în corp.



II.5. Proprietățile fizice ale apei

Experiment

1. Proprietățile fizice ale apei

Materiale necesare: apă distilată, pahar Berzelius, hârtie de pH.

Descrierea experimentului:

  • Se analizează apa distilată aflată într-un pahar Berzelius
Proprietătile fizice ale apei
  • Stare de agregare: lichidă (la temperatură obișnuită)

  • La temperaturi mai mari sau mai mici decât temperatura de 20°C, poate fi gazoasă sau solidă.

  • Apa este incoloră (nu are culoare),

  • Apa este inodoră (fără miros),

  • Apa este insipidă (fără gust),

  • Apa are pH = 7 (caracter neutru)

  • Apa este cel mai folosit solvent, atât pentru substanțe anorganice (sare), cât și pentru substanțe organice (zahăr).

  • Apa pură (distilată) are temperatura de topire de 0°C și temperatura de fierbere de 100°C.

  • Apa pură (distilată) este izolatoare termică.

  • Apa pură (distilată) este izolatoare electrică.

  • Apa pură (distilată) are densitatea la 20°C de 1000 kg/m3.


În 1742 fizicianul suedez Anders Celsius a propus o scară de temperatură pentru termometrul cu mercur, numită scara Celsius care are două repere:

  • Temperatura de topire a gheții de 0°C, la presiune normală.

  • Temperatura de fierbere a apei de 100°C, la presiune normală.

Experiment

2. Reperele scării Celsius

Materiale necesare: Un pahar Berzelius cu gheață, pahar cu apă distilată, trepied cu sită de azbest, spirtieră, chibrit, termometru de laborator.

Descrierea experimentului:

  • Pune termometrul în vasul cu gheață și măsoară temperatura de topire a gheții. La ce temperatură se topește gheața?

  • Încălzeşte apa dintr-un pahar la flacăra unei spirtiere, cu ajutorul trepiedului și sitei de azbest.

Atenție

Atenţie să nu te arzi de la abur! Când lucrezi cu surse de foc să ai părul strâns la spate, fără mâneci largi! Lucrează cu grijă și multă atenție numai în prezența profesorului!

  • Introdu termometrul în vasul cu apă care fierbe. La ce temperatură fierbe apa, la presiune normală?
Experiment

3. Apa este izolatoare termică

Materiale necesare: o eprubetă cu apă, spirtieră, chibrit.

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă apă (cam jumătate din eprubetă).
  • La flacăra unei spirtiere încălzeşte apa din eprubetă, la suprafața apei, ţinând eprubeta cu mâna de partea de jos şi îndreptată cu gura în partea opusă a ta.
Atenție

Acest experiment se efectuează numai în prezența unui adult!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi! Atenție când lucrezi cu apă caldă să nu te arzi!

Observaţie

După puţin timp apa de la suprafaţă începe să fiarbă, în timp ce în partea de jos, apa este rece.

Concluzia experimentului:

Apa este izolatoare termică (rău conductoare de căldură) deoarece ea nu transmite căldura din aproape în aproape, de la capătul încălzit spre cel neîncălzit, fără deplasare de substanță.

Experiment

4. Apa pură este izolatoare electrică


Materiale necesare: sursă de alimentare (baterie electrică de 9V sau alimentator), bec 3,5V, electrozi de grafit (mine mai groase de creion mecanic - se pot procura de la o baterie de 4,5V uzată), suport electrozi confecţionat din carton , conductoare de legătură, apă (de preferat, distilată), sare de bucătărie, linguriţă şi pahar.

Descrierea experimentului:

  • Fixează electrozii de grafit în suport, pune apă în pahar şi aşază suportul pe pahar.

  • Realizează un circuit serie legând un electrod la o bornă a bateriei, celălalt electrod la o bornă a becului şi cu cealaltă bornă a becului închide circuitul la a doua bornă a bateriei.

  • Introdu electrozii în apă.

  • Ce observi ?

  • Scoate cartonul cu electrozi şi toarnă în apa din pahar o lingură cu sare de bucătărie (amestecând-o ) şi repetă experimentul, lăsând circa cinci minute să treacă curentul prin saramură.

  • Ce observi?

Concluzia experimentului:

Apa pură (distilată) este izolatoare electrică electrică deoarece nu permite curentului electric să treacă prin ea și de aceea becul nu se aprinde.

Apa în care se dizolvă săruri devine conductoare electrică.


Experiment

5. Determinarea densității apei


Materiale necesare: cântar, 2 pahare Berzelius, cilindru gradat, apă.

Descrierea experimentului:

  • Măsoară cu cilindrul gradat un anumit volum de apă: V1 = 50cm3.
  • Măsoară cu cântarul masa acestui volum de apă: m1 = 50 g.
  • Măsoară cu cilindrul gradat un alt volum de apă: V2 = 200 cm3.
  • Măsoară cu cântarul masa celui de-al doilea volum de apă: m2 = 200,1 g.
  • Calculează pentru fiecare volum de apă, raportul dintre masa și volumul apei.

Ce observi ?

Concluzia experimentului:



II.6. Proprietățile chimice ale apei

Experimente demonstrative realizate de profesor, cu excepția experimentului nr.6, care poate fi efectuat de către elevi, individual sau în echipe.

Proprietățile chimice ale apei

a) Apa cu un metal alcalin (sodiu) are proprietatea de a se transforma în sodă caustică(hidroxid de sodiu) și hidrogen.

Proprietățile chimice ale apei

b) Apa cu un metal alcalino-pământos (magneziu) are proprietatea de a se transforma în hidroxid de magneziu și hidrogen.

Proprietățile chimice ale apei

c) Apa cu dioxidul de sulf are proprietatea de a se transforma în acid sulfuros.

Proprietățile chimice ale apei

d) Apa cu dioxidul de carbon are proprietatea de a se transforma în acid carbonic (sifon).

Experiment

6. Obținerea sifonului

Materiale necesare: bicarbonat de sodiu,oțet, apă, pahar, hârtie de turnesol (hârtie de pH), flacon prevăzut cu un tub.

Descrierea experimentului:

  • Pune apa într-un pahar.

  • Pune în flacon oțet și adaugă bicarbonatul de sodiu.

  • Închide repede flaconul și introdu tubul său în apa din pahar.

  • Când barbotarea dioxidului de carbon se încheie, adaugă hârtia de turnesol (sau pH) în apa din pahar.

  • Ce observi ?

Observaţie

Oțetul cu bicarbonatul de sodiu degajă dioxid de carbon.

Prin barbotarea dioxidului de carbon în apă, aceasta se acidulează, înroșind hârtia de turnesol.

Concluzia experimentului:

Dioxidul de carbon cu apă formează sifonul (acid carbonic).

Proprietățile chimice ale apei

e) Apa cu varul nestins (oxid de calciu) are proprietatea de a se transforma în var stins (hidroxid de calciu).

Proprietățile chimice ale apei

f) Apa se poate descompune cu ajutorul curentului electric în elementele componente, oxigen și hidrogen.



II.7. Se poate mișca apa în sus?

Definiție

În tuburile foarte subțiri ale plantelor apă urcă prin fenomenul numit capilaritate.

Acest fenomen permite plantelor să absoarbă prin rădăcini apa din sol pentru a ajunge la frunze.

Frunzele absorbind lumină solară și dioxid de carbon din aer, transformă apa cu clorofila din frunze în glucoză și oxigen. Acest fenomen se numește fotosinteză.






II.8. Ce este apa dură și cum o recunoști?

Apa dură este motivul pentru care pe robinetele din casa ta apar urme albicioase, iar unele electrocasnice brusc nu mai funcționează. Aceste lucruri se întâmplă deoarece apa dură conține cantități mari de săruri de calciu și de magneziu, iar acestea se depun pe obiectele cu care intră în contact.

Poți recunoaște ușor apa dură dacă intri în contact cu ea. Dacă vei încerca să bei o astfel de apă, vei observa imediat că are un gust neobișnuit. În plus, dacă atunci când te speli pe mâini cu săpun acesta pur și simplu nu face spumă e foarte posibil ca apa de la robinet pe care o folosești să fie una dură.

Apa dură duce în timp la depunerea de piatră pe instalațiile din casa ta, adică pe robinete, chiuvetă, furtun de duș și pe altele care intră în contact cu ea. Cele mai multe efecte ale apei dure le vei observa în spatiul din baie: pereții de sticlă ai cabinei de duș și faianța vor avea de suferit dacă apa de la robinet conține o cantitate mare de săruri pentru că, în timp, acestea își vor pierde din luciu și se vor mătui.



Dacă folosești apă dură în activitățile tale zilnice, trebuie să știi că:

  • Apa dură afectează instalațiile sanitare, în timp, conductele se pot înfunda din cauza depunerilor de calcar și vei fi nevoit să le înlocuiești;

  • Apa dură afectează sănătatea. În primul rând, pot fi afectați rinichii pentru că în zona acestora se vor depune cantități însemnate de minerale care, în timp, le vor împiedica buna funcționare. Dantura are, de asemenea, de suferit, apa dură afectând smalțul dinților și favorizând apariția tartrului;

  • Deteriorează părul și pielea. Dacă îți speli părul cu apă dură, acesta devine mai uscat și lipsit de strălucire, în timp ce pielea corpului devine mai aspră dacă nivelul de duritate al apei cu care te speli este ridicat;

  • Deteriorează hainele. În timp, hainele pe care le speli cu apă dură își vor pierde din calitatea texturii și din intensitatea culorilor;

  • Determină apariția depunerilor de calcar în interiorul unor electrocasnice (mașina de spălat).

important

Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional o anumită concentrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu.

Formula pentru transformări este:

1°dH=17,5 ppm și în miligrame/litru prin raportul 1ppm=1mg/l

important

Tipurile de apă dură sunt:

  • Apă ușor dură – între 1 și 3,5°dH , 17,5 ppm ≈ 1mg/l săruri de calciu

  • Apă dură moderată – între 3,5 și 122 ppm≈ 7mg/l săruri de calciu

  • Apă cu duritate crescută – între 7 și 15°dH , 262 ppm ≈ 15mg/l săruri de calciu

  • Apă foarte dură – peste 15°dH, 360 ppm≫ 20 mg/l săruri de calciu.

În București apa este moderat de dură. De exemplu, pentru sectorul 2 duritatea apei este 7.6 grade germane – probă prelevată din B-dul Barbu Văcărescu.

important

Dedurizarea apei se poate face prin mai multe metode:

  • Cea mai bună soluție pentru a te feri de consumul de apă dură și pentru a-ți proteja electrocasnicele de aceasta este să apelezi la o stație de dedurizare. Aceasta va filtra apa înainte de a ajunge la tine sau în electrocasnicele tale și va elimina surplusul de calciu și de magneziu pentru a nu se depune, ulterior, sub formă de calcar pe obiectele cu care intră în contact.

  • Atunci când vrei să cumperi o mașină de spălat sau un aparat de făcut cafea, de exemplu, informează-te și cu privire la funcțiile acestora. Poți preveni efectul apei dure asupra electrocasnicelor tale dacă acestea au o funcție de decalcifiere, care nu permite depunerea de calcar pe elementele sale componente.

Dacă ai electrocasnice care nu au această funcție, cel mai bine este să îți faci un obicei din a le decalcifia tu în mod regulat. Pentru asta există produse speciale de cumpărat, precum soluții lichide și tablete pe care trebuie să le introduci în obiectul pe care vrei să îl decalcifiezi.

Experiment

7. Apa dură

Materiale necesare: apă normală/distilată, apă dură, microscop, pipetă, 2 sticle de ceas, cântar, detergent, baghetă(agitator), 2 pahare Berzelius, cronometru, soluție de carbonat de sodiu, soluție de apă de var.

Dacă nu ai apă dură poți dizolva 0,8 mg de sulfat de calciu cu 0,8 mg sulfat de magneziu în 100 mL apă de la robinet.

Descrierea experimentului:

  • Pune pe lamela microscopului într-o parte o picătură de apă dură și în cealaltă parte o picătură de apă normală și așteaptă până la evaporarea completă a apei.

  • Observă sub microscop urmele lăsate de apa dură/normală. Ce observi?

  • Pune aceeași cantitate de apă dură, respectiv normală în 2 pahare Berzelius și adaugă aceeași cantitate de detergent în fiecare pahar.

  • Cu bagheta/agitator amestecă detergentul în fiecare pahar, un anumit timp.Compară cantitatea de spumă obținută în fiecare pahar. Ce observi?

  • Adaugă în paharul cu apă dură câțiva mL de soluție de carbonat de sodiu, respectiv de soluție limpede de apă de var. Tulbureala care apare se datorează precipitării(depunerii) de carbonat de calciu(calcar) și de sulfat de calciu(ghips).

Temă:

Determină ce fel de apă ai la robinet. Bifează următoarele căsuțe:

Dacă ai cel puțin 4 răspunsuri afirmative(Da), înseamnă că apa de la robinetul tău este o apă dură. Discută cu părinții tăi ce soluții puteți găsi pentru dedurizarea apei.



II.9. Poluarea apei

Definiţie

Poluarea apei modifică compoziția apei și este o consecință a activităților umane din industrie, agricultură, gospodărie sau a unor procese naturale (erupții vulcanice, tsunami, alunecări de teren, inundații).

Poluarea apei poate fi:

  • Poluare chimică cu metale, îngrășăminte chimice, pesticide, erbicide.
  • Poluare fizică cu materiale plastice, deșeuri menajere.
  • Poluare biologică cu bacterii, paraziți.
  • Poluare radioactivă cu deșeuri radioactive de la centrale nucleare.

La arderea cărbunilor o parte dintre elementele componente ale acestora (sulf, azot) eliberează în mediul înconjurător compuși care afectează mediul înconjurător. În mod similar gazele de eșapament de la autoturisme, camioane și autobuze eliberează dioxidul de sulf și oxidul de azot în aer.

  • Sulful prin ardere (reacția cu oxigenul) se transformă în dioxid de sulf, care reacționează cu apa din atmosferă formând acid sulfuros :

S + O2 = SO2

SO2 + H2O = H2SO3

  • Azotul din cărbuni se transformă în dioxid de azot, care reacționează cu apă formând acid azotic :

N + O2 = NO2

4NO2 + 2H2O + O2 = 4HNO3

Definiție

Ploile acide sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât 5,6, având un caracter acid pronunțat.

Ploaia nepoluată este slab acidă cu un pH mai mic de 7, dar nu mai mic de 5,6.

Experiment

8. Ce este ploaia acidă ?

Materiale necesare: pahar Erlenmeyer prevăzut cu dop și tub, pahar Erlenmeyer cu apă, hârtie de pH, o țesătură, calcar, frunză, acid azotic concentrat, granulă de cupru.

Atenţie

Acest experiment se efectuează numai de către profesori!

Atenție când lucrezi cu surse de foc!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune acidul azotic și granula de cupru în paharul Erlenmeyer și astupă repede cu dopul prevăzut cu tub.

  • Așază tubul în paharul cu apă astfel încât dioxidul de azot rezultat în urma reacției dintre HNO3 și Cu să intre în apă.

  • După terminarea reacției pune în paharul cu apă în care ai barbotat NO2 hârtia de pH, frunza și bucata de țesătură.

  • Ce observi ?

Observaţie (Partea 1)

Hârtia de pH arată un pH = 5.


Concluzia experimentului (Partea 1):

Dioxidul de azot cu apă și oxigenul din aer formează acid azotic.

4NO2 + 2H2O + O2 = 4HNO3

Ploaia cu dioxidul de azot din aer formează un acid , având un caracter acid pronunțat.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Lasă frunza, calcarul și țesătura mai multe zile în apa cu acidul azotic format.

  • Ce observi ?

Observaţie (Partea 2)

Frunza s-a pătat, țesătura s-a decolorat, iar calcarul a devenit sfărâmicios.


Concluzia experimentului (Partea 2):

Ploaia acidă este o precipitație cu caracter acid(amestec de acid azotic cu acid sulfuros), având un pH mai mic decât 5,6 și care se formează prin reacția apei de ploaie cu oxizii de azot și de sulf din aerul poluat.



EFECTELE PLOILOR ACIDE

1) EFECTUL ASUPRA ATMOSFEREI

Constituenții poluarii acide există ca particule în aer și contribuie la formarea ceții (smogului), afectând vizibilitatea. Aceasta face deplasarea dificilă, în special pentru piloți. Ceața acidă împiedică de asemenea cursul luminii solare de la soare la pământ și înapoi. În zona arctică, aceasta afectează creșterea lichenilor, care la rândul ei, afectează renii și alte animale care se hrănesc cu licheni.



2) EFECTUL ASUPRA ARHITECTURII

Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice ridicate de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conţin cantităţi mari de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitaţiilor. Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de calciu din aceste roci, ceea ce duce la apariţia unui strat de gips (sulfat de calciu, care este sfărâmicios). Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea şi corodează metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.



3) EFECTUL ASUPRA MATERIALELOR

Ploaia acidă distruge și materialele precum țesăturile. De exemplu, steagurile arborate sunt “mâncate” de chimicalele acide din precipitatii. Cărțile si obiectele de artă, vechi de sute de ani, sunt de asemenea afectate. Sistemele de ventilație ale librăriilor și muzeelor, în care sunt ținute acestea, nu previn intrarea particulelor acide în clădiri și astfel ele intră, circulă și deteriorează materialele.



4) EFECTUL ASUPRA OAMENILOR

Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf și dioxid de azot dau naștere unor probleme medicale precum tusea, astmul, dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului.



5) EFECTUL ASUPRA COPACILOR ȘI SOLURILOR

Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitațiilor acide este cel asupra pădurilor și solurilor. Pagube majore se produc atunci când acidul sulfuric cade pe pământ sub formă de ploaie. Substanțele nutritive aflate în soluri sunt îndepărtate. Aluminiul, de asemenea prezent în sol, este eliberat și acest element toxic poate fi absorbit de rădăcinile copacilor. Astfel copacii sunt sortiți morții, fiind privați de nutritivi vitali, precum calciul și magneziul.



6) EFECTUL ASUPRA LACURILOR ȘI ECOSISTEMELOR ACVATICE

Ploaia acidă care cade pe pământ, spală substanțele nutritive din sol și poartă metalele toxice eliberate din sol spre lacuri.

O altă cale prin care acizii ajung în lacuri se petrece primăvara, prin topirea zăpezilor, când acizii și chimicalele pătrund în sol, fiind purtate spre râuri și lacuri. Aceasta cauzează o schimbare drastică a pH-ului lacurilor. Multe dintre aceste specii își depun ouăle în apă. La un nivel al pH-ului de 5, majoritatea ouălor de pește nu vor supraviețui, iar la un nivel mai scăzut de pH, peștii adulți pot muri. Peștii, fiind membrii primari ai lanțului trofic, reprezintă hrana pentru multe specii de animale, printre care se numără și omul.



II.10. Fișă de evaluare - Apa, sursă vitală

Fișă de evaluare - Apa, sursă vitală

1. Răspunde cu adevărat sau fals la următoarele afirmații: -8x0,25p = 2p

a) Apa se găsește pe Pământ în oceane, mări, lacuri, râuri, ape subterane, ghețari, atmosferă.

b) Apa potabilă este apa pură din punct de vedere chimic.

c) Organismul nostru conține o mică cantitate de apă.

d) Temperatura de topire a gheții este de 0°C, la presiune normală.

e) Apa pură este conductoare electrică.

f) Apa pură este izolatoare termică.

g) Apa este incoloră, inodoră și insipidă.

h) Apa este opacă.


2. Scrie în dreptul fiecărei afirmații ce fel de proprietate este (fizică/chimică): -4x0,25p=1p

a) Apa la temperatura camerei este în stare lichidă.

b) Apa are densitate 1000 kg/m3.

c) Apa cu dioxidul de carbon formează sifonul(acidul carbonic).

d) Apa cu varul(oxidul de calciu) formează varul stins(hidroxidul de calciu)

3. Enumeră 4 exemple prin care să arăți ce rol are apa în organism. -4x0,25p=1p

4. Completează următorul rebus pe orizontală și vei descoperi pe verticală titlul acestui capitol. -2p

Orizontal:

1) Apa care are dizolvate în ea o cantitate mare de săruri de calciu și de magneziu.

2) Apă care nu are gust.

3) Apă în stare solidă.

4) Apă cu dioxid de carbon.

5) Apă în stare gazoasă.

6) Apă fără miros.

7) Apa din mări și oceane.

8) Cele mai mari întinderi de apă.

9) Hidrosfera este un ............de apă al Pământului.

10) Ploaia poluată.

11) Apa bună de băut.

12) Apă fără culoare.

13) Apa pură din punct de vedere chimic.

14) Apa la temperatură normală este în stare.............

Oficiu 4p.