III. SĂNĂTATEA CORPULUI OMENESC

III.1. Proteinele

important

Proteinele sunt sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi (compuși organici din carbon, hidrogen, azot, oxigen și sulf) și care care reprezintă o parte importantă din componența celulelor, mușchilor și țesuturilor.

Observație

Sunt proteine:

  • Cazeina din lapte

  • Glutenul din grâu

  • Albumina din albușul de ou

  • Gelatina din oase

  • Keratina din păr, pene, unghii, copite, lână etc.

  • Enzimele care fac posibile nenumăratele reacții chimice din organism

  • Anticorpii produși de organism pentru a se apăra de substanțe străine

  • Hemoglobina din globulele roșii ale sângelui, care transportă oxigenul în tot corpul

  • Fibrina din sânge care are rol în coagularea lui

  • Insulina produsă de pancreas care controlează asimilarea zahărului în organism etc.

Ele oferă organismului combustibilul necesar pentru a funcționa, având un rol esențial în construirea și repararea țesuturilor, precum și în fortificarea sistemului muscular, osos și imunitar.

Conform literaturii de specialitate, aportul de proteine al unei persoane trebuie să fie de minimum 10% și de maximum 35% din caloriile zilnice consumate. Persoanele care practică sport regulat trebuie să consume 30-35% proteine din totalul alimentelor, deoarece exercițiile fizice expun organismul unui nivel de stres care ajută la creșterea masei musculare.

important

Aminoacizii sunt împărțiți în:

  • Aminoacizi esențiali (leucina, isoleucina, lisina, metionina, fenil-alanina, treonina, triptofan, valina, histidina)- nu pot fi creați de organism și trebuie să fie obținuți din alimente.

  • Aminoacizi neesențiali (alanina, asparagina, acidul aspartic, acidul glutamic, serina, arginina, cisteina, glutamina, glicina, tirozina, prolina)– sunt produși de organism din alți aminoacizi.

Se recomandă asimilarea cantității zilnice necesare de proteine atât din surse animale (carne, ouă, pește, brânză, lapte), cât și din surse vegetale (soia, quinoa, linte, fasole, nuci) și care au în componența lor proteine complete, care conțin toți cei 9 aminoacizi esențiali.

Observație

Un deficit de proteine poate duce la apariția insomniei, a stărilor depresive sau de anxietate, a oboselii, a senzației de slăbiciune.

Atenție!

O alimentație care depășește cu mult și constant valorile indicate de specialiști poate duce:

  • la depășirea nivelului normal al colesterolului,

  • la formarea pietrelor la rinichi,

  • la insuficiență renală,

  • la creșterea în greutate,

  • la constipație,

  • la deshidratare.

important

Pentru copii și adolescenți necesarul zilnic de proteine este între 0,83 g - 1,31 g per kg de greutate corporală, în funcție de vârstă.

Adulții au nevoie de 0,83 g per kilogram de greutate corporală, zilnic.

Surse de proteine:



O dietă echilibrată oferă cantitatea adecvată de nutrienți (proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale, apa), pentru a menține o stare de sănătate satisfăcătoare. Prin urmare, orice meniu zilnic am avea, acesta este recomandat să conțină alimente variate, iar unele dintre ele să aibă în componența lor și proteine.

III.1.1. Activitate experimentală: Studiul proprietăților chimice ale proteinelor

Experiment

1. Carbonizarea proteinelor


Materiale necesare: albuș de ou(albumină), sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn.

Atenţie!

Acest experiment se efectuează numai în prezența unui adult! Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă albuș de ou și încălzește-o puternic.
  • Ce constați?
Observație

Prin încălzirea puternică a albușului, în eprubetă rămâne un rest de cărbune.

Concluzia experimentului:

Proteinele prin încălzire se descompun, rezultând carbon și alte substanțe volatile(care se evaporă). Procesul se numește carbonizare.


Experiment

2. Coagularea proteinelor

Prepară o soluție de albumină, amestecând albușul unui ou cu cca. 100mL și decantează lichidul aproape limpede de deasupra.


Materiale necesare: albuș de ou(albumină), sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn, apă, 1mL acid clorhidric concentrat, 2mL alcool etilic, 1mL soluție concentrată de sulfat de cupru.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Piatra vânătă este toxică. Nu o atinge și nu o gusta!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o eprubetă 2mL soluție de albumină și încălzește-o și apoi adaugă apă.
  • Ce constați?
Observație (Partea 1)

Prin încălzirea, soluția de albumină se tulbură și precipită (se coagulează) proteina sub formă de fulgi. Precipitatul este insolubil în apă.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Pune într-o eprubetă 2mL soluție de albumină și apoi adaugă 1mL acid clorhidric concentrat.
  • Ce constați?
Observație (Partea 2)

Soluția de albumină cu acidul clorhidric se tulbură și precipită (se coagulează) proteina.

Descrierea experimentului (Partea 3):

  • Pune într-o eprubetă 2mL soluție de albumină și apoi adaugă puțin alcool etilic.
  • Ce constați?
Observație (Partea 3)

Soluția de albumină cu alcoolul etilic se tulbură și precipită(se coagulează).

Descrierea experimentului (Partea 4):

  • Pune într-o eprubetă 2mL soluție de albumină și apoi adaugă 1mL soluție de sulfat de cupru concentrată.
  • Ce constați?
Observație (Partea 4)

Soluția de albumină cu sulfatul de cupru se tulbură și precipită (se coagulează).

Concluzia experimentului:

Proteinele sub acțiunea căldurii sau a unor substanțe chimice suferă fenomenul de coagulare(denaturare) în care structura proteinei se modifică ireversibil.


Experiment

3. Identificarea proteinelor prin reacția biuretului.


Materiale necesare: soluție de proteină, eprubetă, 2-3mL hidroxid de sodiu 20%(soluție de sodă caustică), 1-2 picături soluție diluată de sulfat de cupru 1%.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Piatra vânătă este toxică. Nu o atinge și nu o gusta!

Atenție, hidroxidul de sodiu, denumit și sodă caustică, poate produce arsuri grave în contact cu pielea!

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă 2-3mL soluție de albumină adaugă același volum de hidroxid de sodiu și apoi 1-2 picături de soluție diluată de sulfat de cupru 1%.
  • Ce constați?

Concluzia experimentului:

Proteinele cu hidroxidul de sodiu și sulfat de cupru se identifică prin apariția unei colorații caracteristice violete.


Experiment

4. Identificarea proteinelor prin reacția xantoproteică.


Materiale necesare: soluție de proteină, eprubetă, acid azotic concentrat, 2-3mL hidroxid de sodiu 20% (soluție de sodă caustică), spirtieră, clește de lemn.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Atenție, hidroxidul de sodiu, denumit și sodă caustică, poate produce arsuri grave în contact cu pielea!

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă 1mL soluție de albumină și adaugă câteva picături de acid azotic concentrat. Se formează o tulbureală alb-gălbuie.

  • Încălzește amestecul până la fierbere până precipită și se colorează în galben viu.

  • Lasă să se răcească și adaugă soluție de hidroxid de sodiu până obții o colorație oranj viu.

Concluzia experimentului:

Proteinele cu acid azotic și hidroxid de sodiu se identifică prin apariția unei colorații caracteristice oranj viu.


Temă
  1. Scrie un jurnal reflexiv în care să specifici pentru fiecare zi dintr-o săptămână ce alimente cu proteine ai mâncat și ce cantitate de proteine ai avut în fiecare zi.


III.2. Glucidele (Carbohidrați sau hidrați de carbon)

important

Glucidele sunt catalogate ca macronutrienți, alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt substanțe organice formate doar din carbon, hidrogen și oxigen.

Observație

Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind baza sursei de energie pentru corpul nostru. Acestea se descompun ușor, fiind acceptate de metabolismul nostru fără probleme.

Acestea au dublu rol: susțin oganismul energetic și îl structurează.

Glucidele sunt utilizate pentru menţinerea temperaturii corporale, întreţinerea funcţiilor vitale şi asigură energia pentru eforturile musculare. Sistemul nostru nervos, creierul şi alte organe cum ar fi inima, plămânii, rinichii, intestinul şi celulele sanguine au în mod special nevoie de glucide şi nu pot funcţiona normal fără acestea.

important

Glucidele se divid în 3 clase:

  • Monozaharide (cea mai importantă fiind glucoza care este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai importantă deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru);

  • Dizaharidele (zaharoza/zahărul, lactoza din lapte, fructoza din fructe);

  • Polizaharide (amidon, celuloză, maltoză etc.)

Observație

Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar restul de oligozaharide și polizaharidele fac parte din glucidele complexe (glucide bune). Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către organism, ulterior fiind transformați în sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși sunt transformați în glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații complecși se absorb într-un timp mai îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului: sațietate îndelungată, evitarea creșterii glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv colesterolul HDL, scăzând numărul bolilor cardiovasculare.

CARBOHIDRAȚI BUNI
  • Cereale integrale

  • Fructe

  • Legume

  • Orzul

  • Lintea

  • Orezul brun

  • Năutul

  • Fasolea

  • Biscuiții de ovăz

  • Pâine integrală

CARBOHIDRAȚI RĂI
  • Cereale rafinate

  • Gogoși

  • Biscuiți

  • Chipsuri

  • Băuturi acidulate

  • Prăjituri

  • Siropuri extrase din dulceață

  • Pâine albă

Recomandări nutriționale:

La copii, necesarul de carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de legume, fructe și cereale. Prin urmare, se recomandă evitarea dulciurilor concentrate, precum ciocolata, bomboanele.

Observație

Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie(scăderea calciului în sânge), care se manifestă prin durere de cap (cefalee), somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare dezechilibrul acido-bazic, iar organismul nu mai are capacitatea de a-și asigura arderea grăsimilor și de a acoperi necesarul caloric zilnic.

Atenție

Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate deoarece glucidele consumate nu sunt folosite drept sursă de energie, astfel transformându-se în țesut adipos subcutanat. De asemenea, nivelul crescut de carbohidrați determină hiperlipemie (creşterea cantităţii de lipide în sânge), hiperglicemie (prea multă glucoză în sânge), insulinism (creșterea cantității de zahăr în sânge și în urină). În unele cazuri, zahărul în cantități mari poate provoca diaree. Aportul glucidic crescut poate afecta ficatul, rinichii, tubul digestiv și alte organe.

Index glicemic Alimente

Mare (> 70) Glucoză, miere, fulgi de porumb, pâine albă, cartofi prăjiţi sau piure, biscuiţi, banane coapte, orez, morcovi.

Mediu (55 – 70) Cartofi copţi sau fierţi, sucuri de fructe, compoturi, ananas, paste făinoase.

Mic (< 55) Piersici, mere, portocale, lapte, iaurt, fasole păstăi, arahide, soia, legume verzi, mazăre verde sau uscată, ciuperci, struguri, portocale, grapefruit, sucuri de legume.


III.2.1. Activitate experimentală: Studiul proprietăților glucozei.

Experiment

5. Proprietățile fizice ale glucozei


Materiale necesare: glucoză pentru uz medical, glucoză alimentară, apă.

Descrierea experimentului:

  • Observă proprietățile fizice ale glucozei alimentare: stare de agregare, culoare, gustul (numai la cea alimentară), solubilitatea în apă.
  • Ce constați?
Observație

Glucoza este o substanță solidă, cristalizată, albă, cu gust duce, solubilă în apă.


Experiment

6. Proprietățile chimice ale glucozei.


Materiale necesare: glucoză alimentară, sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn, apă, azotat de argint, soluție de amoniac, 1mL acid clorhidric concentrat, 2mL alcool etilic, 1mL soluție concentrată de sulfat de cupru, pipetă, pahar cu apă caldă, spatulă.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Piatra vânătă este toxică. Nu o atinge și nu o gusta!

Atenție, azotatul de argint, denumit și piatra iadului, este toxic și caustic și poate provoca arsuri în contact cu pielea!

Soluțiile concentrate de amoniac sunt toxice și produc iritații puternice ale mucoaselor dacă sunt inhalați vaporii

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o eprubetă o bucățică de glucoză și încălzește-o puternic.
  • Ce constați?
Observație (Partea 1)

Prin încălzire puternică glucoza se descompune în cărbune(reziduul este negru).

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Pune într-o eprubetă foarte curată câteva cristale de azotat de argint și adaugă soluție de amoniac până când precipitatul alb format se dizolvă complet.

  • Adaugă 2-3mL de soluție de glucoză și introdu eprubeta într-un pahar cu apă caldă

  • Ce constați?


Observație (Partea 2)

Glucoza cu azotatul de argint amoniacal depune pe pereții eprubetei o oglindă de argint.

Experiment

7. Identificarea glucozei cu acid sulfuric.


Materiale necesare: soluție de glucoză, 1mL acid sulfuric concentrat, eprubetă.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă 2 mililitri soluție de glucoză și adaugă tot 2mL de acid sulfuric concentrat, înclinând eprubeta astfel încât acidul să se prelingă pe pereții eprubetei.
  • Ce constați?
Observație

La limita de separare a celor două straturi formate se observă apariția unui inel de culoare brună-închis.


Experiment

8. Identificarea glucozei cu albastru de metilen.


Materiale necesare: soluție de glucoză 1% , 1mL albastru de metilen, hidroxid de sodiu 2%, eprubetă, apă fierbinte.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Atenție când lucrezi cu apa fierbinte să nu te opărești.

Atenție, hidroxidul de sodiu, denumit și sodă caustică, poate produce arsuri grave în contact cu pielea!

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă 2mL soluție de glucoză, adaugă 1ml hidroxid de sodiu 2% și 1mL albastru de metilen.

  • Încălzește eprubeta câteva minute pe o baie de apă.

  • Ce constați?

Observație

Se observă dispariția culorii albastre, care reapare la răcire până când întreaga cantitate de glucoză este complet oxidată.


III.2.2. Activitate experimentală: Studiul proprietăților zaharozei (zahărului).

Experiment

9. Proprietățile fizice ale zaharozei (zahărului).


Materiale necesare: zahăr, apă, alcool etilic.

Descrierea experimentului:

  • Observă proprietățile fizice ale zahărului :stare de agregare, gust,solubilitatea în apă și în alcool etilic.
  • Ce constați?
Observație

Zahărul este o substanță solidă, cristalizată, albă, cu gust duce, solubilă în apă și insolubilă în alcool.


Experiment

10. Proprietățile chimice ale zaharozei (zahărului).


Materiale necesare: zahăr tos, zahăr cubic, sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn, apă, 1mL acid sulfuric concentrat, scrum (cenușă), capsulă, trepied cu sită de azbest, spirtieră.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o capsulă 2g de zahăr tos și încălzește-o până la topire, apoi lasă-o să se răcească.
  • Ce constați?
Observație (Partea 1)

Prin încălzire se topește (160-186°C) și se obține după răcire o masă solidă, amorfă,cu aspect sticlos, de culoare galben-brun, numit caramel.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Ține, direct în flacără, cu un clește metalic, o bucată de zahăr cubic.
  • Ce constați?
Observație (Partea 2)

Prin încălzire puternică, zahărul se carbonizează răspândind un miros de zahăr ars.

Descrierea experimentului (Partea 3):

  • Ține, direct în flacără, cu un clește metalic, o bucată de zahăr cubic pe care ai presărat puțină cenușă
  • Ce constați?
Observație (Partea 3)

Prin încălzire puternică, zahărul cu cenușă arde liniștit, cu o flacără luminoasă, fără fum sau miros.

Descrierea experimentului (Partea 4):

  • Pe o bucată de zahăr cubic picură câteva picături de acid sulfuric concentrat.
  • Ce constați?
Observație (Partea 4)

Zahărul se înnegrește în locul unde a fost picurat acidul deoarece acidul sulfuric are o mare afinitate pentru carbonul din zahăr.


III.2.3. Activitate experimentală: Studiul proprietăților amidonului.

Experiment

11. Proprietățile fizice ale amidonului alimentar.


Materiale necesare: amidon alimentar, apă rece, apă caldă, alcool etilic.

Descrierea experimentului:

  • Observă proprietățile fizice ale amidonului alimentar : stare de agregare, culoare, gust, solubilitatea în apă și în alcool etilic.
  • Ce constați?
Observație

Amidonul este o substanță solidă, albă, fără gust, fără miros, insolubil în apă rece, solubil în apă caldă și insolubil în alcool.


Experiment

12. Proprietățile chimice ale amidonului.


Materiale necesare: amidon, eprubete, clește de lemn, apă, soluție iod-iodură de potasiu (tinctură de iod), acid clorhidric diluat, spirtieră.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o eprubetă 1-2 mL de soluție de amidon și adaugă 1-2 picături de soluție iod-iodură de potasiu (sau tinctură de iod).

  • Ce constați?

  • Încălzește eprubeta.

  • Ce observi?

Observație (Partea 1)

Se obține o soluție de culoare albastru închis (reacția de recunoaștere a amidonului).Prin încălzirea eprubetei culoarea dispare, iar prin răcire culoarea albastră apare din nou.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Într-o eprubetă pune 1-2 g pulbere de amidon și încălzește-o direct în flacără, cu un clește de lemn până la 180-200°C, răcește eprubeta și adaugă 3-4 mL apă, agitând continuu.

  • Filtrează soluția obținută și adaugă 3-4 mL alcool.

  • Ce constați?

  • Pune câteva picături de tinctură de iod și observă culoarea apărută.

Observație (Partea 2)

Apare un precipitat numit dextrină, o substanță solidă puțin gălbuie, solubilă în apă.

Dextrina față de amidon dă o colorație roșie cu iodul și nu albastră cum dă amidonul.

Dextrina se găsește în coaja pâinii, dându-i gustul plăcut.

Descrierea experimentului (Partea 3):

  • Într-o eprubetă pune soluție de amidon și adaugă 3-4 mL acid clorhidric diluat.

  • Filtrează soluția obținută și adaugă 3-4 mL alcool.

  • Ce constați?

  • Pune câteva picături de tinctură de iod ca să vezi transformarea amidonului în glucoză.

Observație (Partea 3)

Prin hidroliză cu acid clorhidric diluat, amidonul se transformă în glucoză. Nu se mai observă colorația albastră a amidonului cu iodul.


Temă
  1. Scrie un jurnal reflexiv în care să specifici pentru fiecare zi dintr-o săptămână ce alimente cu glucide ai mâncat și ce cantitate de glucide ai avut în fiecare zi.


III.3. Lipidele (Grăsimile)

important

Lipidele, numite și grăsimi, fac parte din clasa macronutrienților și sunt compuși organici ai carbonului, hidrogenului și ai oxigenului.

Ele se găsesc în alimente sub formă de:

  • trigliceride

  • colesterol

  • fosfolipide.

Observație

Întâlnim lipidele în toate organismele vii, astfel având o mare însemnătate biologică. Corpul are nevoie de grăsimi. Ele sunt o sursă majoră de energie și te ajută, de asemenea, să absorbi anumite vitamine și nutrienți.

important

Acizii grași care intră în compoziția grăsimilor se divid în:

  • acizi saturați;

  • acizi nesaturați : mononesaturați și polinesaturați.

Observație

Lipidele care conțin acizi grași saturați sunt solide la temperaturi normale și provin din carne și produse lactate, iar cei mai răspândiți sunt: acidul palmitic și acidul stearic.

Observație

Lipidele care cuprind acizi grași nesaturați sunt lichide (uleiuri) din surse vegetale, dar și din pește se dovedesc a fi cele mai benefice. Aceste grăsimi nesaturate— care se prezintă în special în formă de grăsimi vegetale, nuci și cereale integrale — sunt bune pentru tine. Exista două tipuri de grăsimi nesaturate: grăsimi polinesaturate și grăsimi mononesaturate. Aceste lipide bune pot ajuta la reducerea colesterolului LDL (rău), pot preveni ritmuri cardiace anormale și împiedica bolile de inima.

important

În mod normal, o persoană nu ar trebui să consume grăsimi mai mult de 30-33% din valoarea caloriilor consumate în ziua respectivă. Rația de lipide poate scădea chiar până la 20% în cazul persoanele în vârstă, la sedentari, obezi, femei gravide și la cei care prezintă afecțiuni hepato-pancreatice, biliare.

Rația de lipide poate crește pâna la 35% din numărul caloriilor, în cazul copiilor, adolescenților și al persoanelor care eliberează mai multă energie pe parcursul zilei.

Efectele deficitului de lipide

Ingerarea unei cantități scăzute de lipide conduce la:

  • asigurarea deficitară a necesarului energetic;

  • la absorbția dificilă de vitamine liposolubile, care poate duce la apariția dermatozelor (denumire asociată bolilor de piele);

  • la scăderea ratei de creștere;

Efectele aportului crescut de lipide

Consumul exagerat de lipide poate cauza:

  • obezitate;

  • sindrom metabolic (o categorie de boli care se produc împreună și care cresc riscul de boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale (AVC) și diabet de tip 2);

  • leziuni aterosclerotice la adult (pereții arterelor se îngroașă și își pierd elasticitatea din cauza depozitării grăsimilor);

  • predispunerea la cancerul de colon, rect, prostată.

III.3.1. Activitate experimentală: Studiul proprietăților grăsimilor.

Experiment

13. Proprietățile fizice ale uleiului alimentar și ale untului (untură, slană).

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Benzina, eterul și acetona sunt inflamabile. Nu inhala vaporii de benzină, eter sau acetonă întrucât pot provoca leziuni pulmonare sau intoxicații, sau îți pot produce arsuri în contact cu pielea!


Materiale necesare: ulei alimentar, unt (untură, slană), apă, alcool etilic, benzină, eter, acetonă.

Descrierea experimentului:

  • Observă proprietățile fizice ale uleiului alimentar și ale untului(untură, slană): stare de agregare, culoare, gust, solubilitatea în apă și în solvenți organici (benzină, acetonă).
Observație

Uleiul vegetal este o grăsime lichidă, iar untul(untura) este o grăsime solidă.

Grăsimile nu se dizolvă în apă, însă sunt ușor solubile în benzină, eter, acetonă etc.(de aceea petele de grăsime de pe stofe se scot cu benzină).

Grăsimile au densitatea mai mică decât apa, sunt unsuroase la pipăit și lasă urme(pete) pe hârtie și stofe.


Experiment

14. Proprietățile chimice ale grăsimilor.


Materiale necesare: ulei alimentar, tinctură de iod, sursă de încălzire, clește de lemn, soluție de amidon, sticlă de ceas.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o sticlă de ceas 1-2 mL de ulei și lasă-l descoperit mai mult timp în aer și la lumină.
  • Ce constați?
Observație (Partea 1)

După un anumit timp, în prezența aerului și a luminii, grăsimile suferă un fenomen chimic numit râncezire, căpătînd un miros neplăcut și un gust iute datorită oxidării în aer.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Pune într-o eprubetă 2 mL de ulei, adaugă câteva picături de tinctură de iod, agită eprubeta și apoi încălzește-o în flacăra spirtierei.

  • Ce constați?

  • Adaugă câteva picături de amidon pentru a verifica prezența iodului din eprubetă.

Observație (Partea 2)

Colorația roșu-brună a iodului dispare, produsul obținut fiind incolor. La adăugarea amidonului nu se mai observă colorația albastră-violacee a iodului cu amidonul.


Temă
  1. Scrie un jurnal reflexiv în care să specifici pentru fiecare zi dintr-o săptămână ce alimente cu lipide ai mâncat și ce cantitate de lipide ai avut în fiecare zi.


III.4. Mineralele

Este bine să avem o alimentație cât mai variată care să asigure necesarul caloric, dar în egală măsură să respecte proporțiile dintre principiile alimentare și să asigure necesarul de vitamine și minerale. Există alimente pe care ar trebui să le consumam zilnic : cereale integrale (pâine integrală, orez, paste), legume și fructe, lapte, iaurt, brânză. Carnea albă, peștele, oul este bine să fie consumate de câteva ori pe săptămână, iar carnea roșie, dulciurile de câteva ori pe lună. Este bine să evităm consumul în exces de dulciuri de tip ciocolată, creme, alimente hipercalorice de tip fast food, snacks-uri.

Se recomandă evitarea consumului de băuturi îndulcite cu zahăr.

Observație

Organismul uman este alcătuit din aproximativ 25 de elemente chimice. Dintre acestea oxigenul reprezintă aproximativ 65%, carbonul 18,5%, hidrogenul 9,5% și azotul 3,2%. Urmează un grup de elemente care se găsesc în procente cuprinse între 0,1% și 1,5%, numite oligoelemente.

important

Oligoelementele sunt elemente chimice care se găsesc și intervin în cantități infime în metabolismul ființelor, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator, fiind astfel necesar pentru dezvoltarea lor. Dintre acestea o importanță deosebită o au unele metale prezente sub formă ionică în lichidele intra și extracelulare și anume ionii de sodiu, de potasiu, de calciu, de magneziu, de fier și de cobalt etc.

Importanța unor ioni metalici :


1) Ionul de sodiu (Na+1):

  • reglarea distribuției apei în organism;

  • contribuie la buna funcționare a sistemelor nervos și muscular;

  • contribuie la absorbția ionilor de calciu în sânge;

  • mărește rezistența organismului la efort fizic sau nervos.




2) Ionul de potasiu (K+1):

  • are rol important în transmiterea influxului nervos, în contracția musculară;

  • alături de calciu şi magneziu, controlează contracţia miocardului.




3) Ionul de calciu (Ca+2):

  • are importanță deosebită în formarea sistemului osos și a danturii;

  • contribuie la reglarea bătăilor inimii, reglează tensiunea arterială;

  • are rol în coagularea sângelui.




4) Ionul de magneziu (Mg+2):

  • contribuie la menținerea unui nivel optim de glucoză în sânge;

  • acționează asupra mușchilor;

  • contribuie la sănătatea sistemului osos prin rolul pe care îl are în procesul de absorbție a calciului;

  • ajută la menținerea unui nivel de energie optim;

  • sistem imunitar sănătos.




5) Ionul de fier (Fe+2):

  • este necesar pentru formarea hemoglobinei;

  • asigură secreția gastrică și respirația celulară;

  • are acțiune antioxidantă;

  • ajută la creșterea armonioasă.




6) Ionul de cobalt (Co+2): se manifestă prin rolul său în vitamina B12, numită şi cobalamină.

  • Aceasta are rol în funcţionarea sistemelor hematologic şi nervos, având rol în sinteza hemoglobinei.



7) Ionul de zinc(Zn+2):

  • sinteza colagenului care contribuie la refacerea pielii, creșterea părului, unghiilor etc.

  • mărește imunitatea;

  • descompunerea alcoolului.




8) Ionul de crom (Cr+2):

  • Metabolismul glucozei.

  • Cromul ajută în stocarea nutrienților din corp, la o mai bună absorbție a acestora din alimentele consumate.

  • Contribuie la reducerea colesterolului.




9) Ionul de cupru (Cu+2):

  • funcționarea sistemelor nervoase, imune și circulatorii ale corpului;

  • la elasticitatea vaselor de sânge și la funcțiile de formare a colagenului, care este o componentă structurală importantă a pielii și a oaselor.




10) Ionul de seleniu (Se+2):

  • Componentă în 30-50 proteine de seleniu pentru mărirea imunității.


important

În concluzie alimentația este cea mai importantă pentru o sănătate de fier și o bună vitalitate.

Alimentația omului trebuie să fie diversă, bogată în fructe și legume proaspete, ouă, lactate și carne slabă în grăsimi, pește, semințe etc.



Ioni metalici toxici pentru om.

Metalele grele (care au masa atomică mare) sunt considerate ca importanţi poluanţi toxici, care intrând în circuitele biogeochimice se acumulează în ecosisteme naturale şi artificiale. Metalele sunt eliberate continuu în biosferă de erupţii vulcanice, intemperii naturale de roci, dar de asemenea, de numeroase activităţi umane ca mineritul, arderea combustibililor fosili, apă uzată industrială şi urbană şi a practicilor agricole (fertilizatorii din agricultură și a hormonilor de creștere în zootehnie și piscicultură, a fungicidelor și pesticidelor), deșeurile industriale, emisiile auto, au ca efect acumularea de substanțe toxice în organismele vii.

Asimilate de organismele vegetale și de microplancton, metalele grele se acumulează pe traseul lanțurilor trofice, ajungând, adesea, în cantități dăunătoare în organismul uman.

Toxicitatea compușilor de plumb depinde de solubilitatea în apă și în acizi dar și în sânge. Carbonatul bazic de plumb, fiind foarte solubil în plasmă, este cel mai toxic compus al plumbului. În schimb silicații și sulfura de plumb, insolubili, nu sunt toxici.

Plumbul şi compuşii acestuia sunt introduși în corp prin ingestie sau inhalare, pot fi absorbiţi prin contactul cu pielea. Fiind foarte asemănător din punct de vedere chimic cu calciul, odată intrat în organism, este „confundat” de acesta cu calciul. Se acumulează, în special, în ţesuturile organismului unde calciul joacă un rol important, cum ar fi dinţii, oasele etc.

Atenție

Intoxicația cu plumb (saturnismul) poate determina afectare permanentă neurologică şi cognitivă a copiilor. Ȋn cazul adulților expunerea la plumb indică afecțiuni cronice, cardio-vasculare sau renale. Expunerea ȋn cazul femeilor gravide interferă cu dezvoltarea normală a sarcinii.



Toxicitatea mercurului afectează sănătatea oamenilor. Din cauza toxicității sale, în Europa mercurul este în curs de a fi eliminat din produse.

Calea de intrare a mercurului sau compușilor acestuia poate fi cutanată, digestivă sau inhalatorie, cea din urmă fiind forma frecventă de expunere în mediul industrial.

Atenție

Simptomele intoxicatiei cu mercur :

  • iritații cutanate și inflamație la nivelul pielii

  • problemele de memorie sau chiar de gândire

  • tremurul, problemele de coordonare, probleme cu menținerea echilibrului, slăbiciunea musculară

  • din cauza acumularii mercurului la nivel pulmonar pot aparea probleme de respirație serioase

  • inhalarea vaporilor de mercur, poate afecta creierul și sistemul nervos, cauzând probleme neurologice precum: dureri de cap, pierderea vederii.

Observație importantă

Există și metale ușoare care în anumite circumstanțe pot deveni toxice, unele fiind esențiale, cum sunt: fierul, seleniul, cuprul, cromul, zincul. Mai sunt metale folosite terapeutic în medicină: aluminiul, bismutul, aurul, galiul, litiul și argintul. Oricare dintre aceste elemente pot avea efecte negative dacă sunt administrate în cantități mari sau dacă mecanismele de eliminare ale corpului sunt limitate.

Unele metale grele sunt esenţiale în diferite procese biochimice (exemplu: Zn, Cu, Cr, Fe, Mn și sunt necesare în cantităţi mici pentru organism, dar care devin toxice pentru organism în cantităţi mari.

De exemplu zincul este un oligoelement esenţial, component al mai multor sisteme enzimatice. Deficitul de zinc determină lipsa poftei de mâncare, tulburări de creştere, căderea părului, întârzierea procesului de vindecare a rănilor etc. Expunerea acută la oxid de zinc determină iritaţia tractului respirator, tuse, dureri toracice, greață etc.



III.5. Vitaminele

important

Vitaminele sunt substanțe chimice complexe care îndeplinesc un rol esențial în funcționarea normală a organismului omenesc și care, cu câteva excepții, nu pot fi sintetizate de către acesta. Ele se găsesc în majoritatea alimentelor de proveniență naturală și sunt absolut necesare pentru creșterea, menținerea vitalității și bunăstarea generală a organismului nostru.

Observație

Vitaminele pot fi:

  • Liposolubile (solubile în grăsimi): vitamina A (și provitamina A -carotenul- care în organismul omului se transforma în vitamina A), D, E, K.

  • Hidrosolubile (solubile în apă): vitaminele C, B1, B2, PP, B12.

Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția vitaminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.

Multe dintre vitamine sunt necesare în cantități foarte mici, dar ele joacă un rol foarte important în cele mai multe reacții chimice în organism. Ele nu sunt alimente, dar nici suplimente alimentare și nici nu oferă energie, dar niciun om nu poate trăi fără vitamine.

Enzimele sunt formate dintr-o combinație complexă de vitamine și minerale. Astfel, dacă o vitamină se întâmplă să lipsească, aceea enzimă nu poate fi formată și, deci, anumite funcții importante din organism, în care este implicată enzima, nu vor putea fi îndeplinite.

Nevoia totală zilnică este de obicei foarte mică.Persoanele care efectuează munci grele, femeile însărcinate, cele care alăptează, copiii în creștere, au nevoie de o cantitate mai mare de vitamine .

important

Vitamina A este necesară pentru vedere, creșterea și formarea oaselor, rezistența organismului la infecții, dezintoxică. În asociere cu vitamina E protejează organismul împotriva cancerului, ameliorează vederea nocturnă, întreține pielea și mucoasele, cicatrizează rănile.

Atenție

Doze prea mari de vitamina A, administrate perioade prea îndelungate, pot deveni toxice.

important

Vitamina B1 (tiamina), este vitală petru funcționarea normală a celulelor și a nervilor. Este indispensabilă schimburilor dintre celulele creierului. Activează memoria. E vitamina de bază a intelectualilor.

important

Vitamina B2 (riboflavina) este necesară pentru furnizarea energiei din carbohidrați, proteine și grăsimi. Este de asemenea importantă pentru o dezvoltare normală a organismului, producerea unor hormoni și buna funcționare a celulelor roșii. Ameliorează vederea nocturnă. Participă la construcția celulară. Protejează vederea.

important

Vitamina B3 este necesară pentru furnizarea energiei din carbohidrați, proteine și grăsimi, pentru sinteza grăsimilor și pentru formarea celulelor roșii. Stimulează refacerea celulară a pielii capului și a rădăcinii părului. Are rol imunomodulator (acționează la nivelul sistemului imunitar, stimulându-l) și antiinflamator(care reduce inflamația sau umflătura).

important

Vitamina B6 (piridoxina) intervine în metabolismul aminoacizilor și acizilor grași nesaturați și este importantă pentru procesul de creștere și de dezvoltare normală a sistemului nervos.

Atenție

Vitamina B6 devine toxică când dozele sunt depășite.

important

Vitamina B12 (cobalamina) este necesară pentru producerea carbohidraților, a proteinelor și a unor aminoacizi și grăsimi. Are acțiune antianemică(împotriva scăderii numărului de globule roşii din sânge) și favorizează echilibrul nervos.

important

Vitamina C este necesară în formarea colagenului, o proteină care conferă rezistență oaselor, cartilagiilor, vaselor de sânge și contribuie la buna menținere a capilarelor, a oaselor și a dinților. Are acțiune antiinfecțioasă, crește rezistența la infecții prin activarea leucocitelor, producție de interferon, menținerea integrității mucoaselor. Doze prea mari pot provoca diaree.

important

Vitamina D este esențială în formarea și menținerea în bună stare a oaselor și dinților (favorizează absorbția calciului și fosforului). Ajută și la buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular.Lipsa ei poate duce la rahitism (calcifierea insuficientă a țesutului fundamental osos), fracturi, carii repetate. Doze prea mari pot să antreneze probleme cardiace.

important

Vitamina E protejază grăsimile și vitamina A aflate în organism. Ca antioxidant, stabilizeză membranele celulelor. Facilitează schimburile dintre celulele cerebrale, menține pielea suplă, întârzie apariția petelor de vârstă și a alunițelor, prelungește viața globulelor roșii.

important

Vitamina K are ca funcție de bază coagularea sângelui. Indicată în prevenirea hemoragiilor cu diverse localizări. În doze prea mari, poate să împiedice dezvoltarea creierului la copii și să provoace anemie adulților.


3.5.1. Activitate experimentală: Identificarea vitaminelor

Experiment

15. Identificarea vitaminei E


Materiale necesare: soluție alcoolică de vitamina E 0,1mg%, soluție de clorură ferică10%, acid azotic, alcool, sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Acizii sunt caustici și îți pot produce arsuri în contact cu pielea!

Descrierea experimentului (Partea 1):

  • Pune într-o eprubetă 1 mL de soluție alcoolică de vitamina E 0,1mg% și adaugă 4-5 picături de soluție de clorură ferică10% și agită eprubeta.
  • Ce constați?
Observație (Partea 1)

Vitamina E cu soluția de clorură ferică dă o colorație galben-roșiatică.

Descrierea experimentului (Partea 2):

  • Într-o eprubetă se toarnă 1 mL de soluție alcoolică de vitamina E 0,1mg% la care se adaugă 8-10 picături de acid azotic.

  • Se încălzește amestecul pe baia de apă la fierbere.

  • Lasă eprubeta să se răcească.

  • Ce observi?

Observație (Partea 2)

Vitamina E cu acidul azotic dă o colorație roșu-brună.

Experiment

16. Identificarea vitaminei C


Materiale necesare: soluție de vitamina C 3%, soluție de azotat de argint 5%, soluție de amoniac 20%, sursă de încălzire, eprubetă, clește de lemn.

Atenţie!

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!

Atenție, azotatul de argint, denumit și piatra iadului, este toxic și caustic și poate provoca arsuri în contact cu pielea!

Soluțiile concentrate de amoniac sunt toxice și produc iritații puternice ale mucoaselor dacă sunt inhalați vaporii

Descrierea experimentului:

  • Pune într-o eprubetă foarte curată 1-2 mL de soluție de azotat de argint 5% și adaugă amoniac până la dizolvarea precipitatului format ințial.

  • Se adaugă 2 mL de soluție de vitamina C și se încălzește eprubeta în baia de apă.

  • Observă pereții eprubetei.

Observație

Vitamina C reduce azotatul de argint amoniacal la argint metalic care se depune ca o oglindă pe eprubetă.



III.6. Energia corpului uman

De unde își ia omul energie? Hrana este principala sursă de energie a tuturor ființelor.

În principal alimentele conțin trei mari categorii de substanțe organice:

  • zaharide(zaharuri),

  • lipide (grăsimi) și

  • proteine.

Toate acestea prin ardere cu oxigenul din sânge, dau energia necesară omului.

Când lumina Soarelui cade pe frunzele plantelor, clorofila transformă apa și dioxidul de carbon în glucoză (C6H12O6) și oxigen.

Glucoza produsă de plante prin fotosinteză este transformată în alți compuși, precum celuloza și amidonul. Tulpinile plantelor, trunchiul copacilor conțin celuloză, iar amidonul se depozitează în rădăcini sau semințe. Amidonul servește drept hrană pentru oameni.

Experiment

17. Respirația la plante

Materiale necesare: borcan cu apă, plantă acvatică, vas transparent cu apă, carton.

Descrierea experimentului:

  • Umple un borcan cu apă și pune în el o plantă acvatică.

  • Acoperă gura borcanului cu un carton și răstoarnă-l într-un vas transparent cu apă.

  • Așază vasul la lumină solară.

Concluzia experimentului:

  • În scurt timp pe frunzele plantei apar bule de oxigen, care se ridică la suprafață.

  • Frunzele plantelor acvatice și terestre eliberează oxigen în procesul de fotosinteză.


important

Digestia este absorbția hranei de către organismele pluricelulare, proces prin care se realizează desfacerea moleculelor mari de hidrocarbonate (polizaharide), grăsimi (lipide) și proteine în molecule mai mici, rezultând energie și, pe de altă parte, substanțe necesare sintezei țesuturilor organismului.

Prin mișcările peristaltice ale stomacului, hrana, parțial digerată de către acidul clorhidric produs de mucoasa gastrică , va fi dirijată spre duoden.

Intestinul subțire este segmentul cel mai important de absorbție a hranei, în duoden, aciditatea produsă de sucul gastric este neutralizată, prin bilă (produsă de ficat), și prin secreția pancreasului. De asemenea, în intestinul subțire este continuat procesul de digestie din gură, prin desfacerea mai departe a zaharidelor în molecule și mai mici de glucoză, fructoză, galactoză și manoză, molecule care pot fi deja absorbite prin peretele intestinului subțire. Grăsimile sau lipidele, care apar sub formă de picături, vor fi la început emulsionate de bilă și lecitină în soluții cu particule mai mici, de monogliceride, care pot traversa peretele intestinal.

Intestinul gros resoarbe 19 % apă, din resturile de hrană nedigerate sosite din intestinul subțire, aceste resturi fiind, apoi, eliminate prin rectum și apoi anus.


important

Când mâncăm, organismul transformă o parte din alimente în glucoză, pe care o trimite în sânge. Glucoza este folosită imediat pentru asigurarea energiei necesare organismului sau este stocată pentru a fi utilizată mai târziu. Rezerva de glucoză este depozitată în ficat. Când cantitatea de glucoză din sânge este prea mare, omul are diabet.

important

Arderea glucozei are loc cu degajare de energie, dioxid de carbon și apă.

Aplicații

Glucoza este prezentă în fructe dulci, legume, în dulciuri și produse alimentare care conțin amidon: cartofi, orez, cereale de orice fel, paste, pâine. Glucoza poate fi obținută de organism din orice aliment și are o importanță deosebită pentru om, fiind principala sursă de energie a acestuia.

Glucoza se folosește la obținerea alcoolului etilic, la obținerea oglinzilor, în alimentație ca înlocuitor al zahărului, în medicină pentru perfuzii etc.


Aplicații

Unitatea de măsură pentru energie este joulul (J).

O altă unitate de măsură pentru energie este caloria: 1 cal = 4,18 J

Noi, oamenii, spunem de multe ori că suntem plini de energie și suntem capabili să facem eforturi pentru diferite activități : desenare, alergare, jocuri, învățare și alte activități fizice sau intelectuale. Fiecare tip de activitate este caracterizat de un anumit consum de energie.

Exemple de costuri energetice pentru o oră pentru un adult:

  • Chiar și când dormim consumăm o energie de 200 kJ (45 calorii);

  • Cititul sau scrisul consumă 500 kJ;

  • Mersul pe jos: 900 kJ;

  • Mersul cu bicicleta: 1000 kJ (260 kcal)

  • Patinaj pe gheață sau pe role: 2000 kJ (480 kcal)

  • Alergarea: 2100 kJ;

  • Înotul: 2400 kJ

  • Fotbal: 2600 kJ (620 kcal)

Când suntem obosiți, spunem că nu mai avem energie și capacitatea noastră de a desfășura diferite activități scade foarte mult.

Necesarul caloric este individual în funcție de vârsta, sex masculin / feminin, greutate, înălțime, activitate fízică.

De exemplu, 100g de ciocolată are 551 kcal, pâinea albă are 231kcal/100g, 1 ou are 70kcal, laptele de vacă are 51kcal/100g, ciupercile proaspete au 30kcal/100g etc.

Cele mai bogate în calorii sunt alimentele grase și cele dulci.

Temă

CALCULEAZĂ-ȚI NECESARUL DE CALORII PENTRU O ZI ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTA TA, SEXUL TĂU, GREUTATEA TA(MASA TA), ÎNĂLȚIMEA TA ȘI DE ACTIVITĂȚILE FIZICE PRACTICATE.