Skip to main content

VI.8. Reacții atipice (nu fac parte din programa școlară).

VI.8.1. Reacția cuprului cu oxiacizi (acid azotic, acid sulfuric).

Există reacții chimice care nu au loc după niciunul dintre cele patru tipuri de reacții chimice studiate. Acestea trebuie memorate.

Avem ca reactanți două substanțe compuse, ca la reacția de schimb, însă reactanții nu schimbă câte un element între ei. În plus ca produși avem trei substanțe, dintre care două compuse și una simplă.

În următoarele două experimente vom observa astfel de reacții chimice.

Experiment

16. Reacția cuprului cu acidul azotic

Materiale necesare: eprubetă, acid azotic concentrat, granule de cupru, pipetă.

Atenție

Experiment demonstrativ efectuat numai de profesor sub nișă!

Atenție, acidul azotic este extrem de caustic ! Atenție, gazul rezultat, dioxidul de azot este extrem de toxic și coroziv!

Descrierea experimentului:

  • În eprubetă pune câteva granule de cupru.

  • Pune cu pipeta câteva picături de acid azotic concentrat peste cupru.

  • Ce observi ?

Observaţie

După puțin timp se degajă un gaz roșu-brun.

Concluzia experimentului:

Cuprul – Cu reacționează la rece cu acidul azotic – HNO3, cu formarea azotatului de cupru II – Cu(NO3)2, apei – H2O și monoxid de azot – NO (gaz incolor). Ca reacție secundară avem oxidarea monoxidului de azot în oxigenul din aer, cu formarea dioxidului de azot – NO2 , numit și hipoazotită (gaz roșu-brun).

3Cu + 8HNO3 = 3Cu(NO3)2 + 4H2O + 2NO↑ (Această reacție este foarte greu de egalat. Eu rețin coeficienții reactanților și apoi o egalez).

2NO + O2 = 2NO2

Observaţie

Observă faptul că cuprul nu scoate hidrogenul din acizi, deoarece se află după hidrogen în seria activității chimice a metalelor.


Experiment

17. Reacția cuprului cu acidul sulfuric

Materiale necesare: eprubetă, acid sulfuric concentrat, granule de cupru, pipetă, clește de lemn, spirtieră.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de profesor sub nișă!

Atenție, acidul sulfuric este extrem de caustic! Atenție, gazul rezultat, dioxidul de sulf este extrem de toxic și coroziv! Atenție când lucrezi cu surse de foc!

Descrierea experimentului:

  • În eprubetă pune câteva granule de cupru.
  • Pune cu pipeta câteva picături de acid sulfuric concentrat peste cupru.
  • Încălzește eprubeta cu cleștele de lemn, în flacăra spirtierei.
  • Ce observi ?
Observaţie

După puțin timp se degajă un gaz albicios.

Concluzia experimentului:

Cuprul – Cu reacționează la cald cu acidul sulfuric, – H2SO4, cu formarea sulfatului de cupru II – CuSO4, apei – H2O și dioxidului de sulf – SO2 (gaz incolor-albicios).

Cu + 2H2SO4 = CuSO4 + 2H2O + SO2

Observaţie

Observă faptul că, cuprul nu scoate hidrogenul din acizi, deoarece se află după hidrogen în seria activității chimice a metalelor.



VI.8.2 Reacții atipice cu formare de combinații complexe.

VI.8.2.1. Complexul chimic hidroxid de tetraaminodiaquacupru(II) - Reactiv Schweizer.

Experiment

18. Complexul chimic hidroxid de tetraaminodiaquacupru(II) - Reactiv Schweizer

Materiale necesare: 2 pahare Berzelius, 1 pahar Erlenmeyer, spatulă, sulfat de cupru, hidroxid de sodiu, apă distilată (deionizată), amoniac, pâlnie, hârtie de filtru.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Bazele alcaline și acidul sulfuric sunt caustice. Mânuiți-le cu grijă. Soluțiile concentrate de amoniac sunt toxice și produc iritații puternice ale mucoaselor dacă sunt inhalați vaporii. Sulfatul de cupru este toxic pentru mediul acvatic și poate produce iritații.


Descrierea experimentului: (Partea 1)

  • Cântărește 1-2 g CuSO4*5H2O(piatră vânătă) și pune-l într-un pahar Berzelius și adaugă 20 mL apă.

  • Adaugă la acestă soluție 10 mL soluție NaOH.

  • Ce observi ?

Observaţie

S-a format un precipitat gelatinos de culoare albastru deschis – Cu(OH)2.


Descrierea experimentului: (Partea 2)

  • Filtrează precipitatul și pune-l într-un alt pahar și adaugă o soluție concentrată de amoniac NH3 25% până la dizolvarea completă a precipitatului.

Ecuația reacției chimice:

CuSO4 + 2NaOH = Cu(OH)2 ↓ + Na2SO4

Cu(OH)2(s) + 4 NH3 = [Cu(NH3)4(H2O)2]*(OH)2


Concluzia experimentului:

Complexul de culoare albastru intens: hidroxidul de tetraaminodiaquacupru(II) [Cu(NH3)4(H2O)2]*(OH)2 este cunoscut și sub numele de Reactiv Schweizer.

Reactivul Schweizer este cunoscut pentru capacitatea sa de a dizolva celuloza. O asemenea soluție, conținând celuloză dizolvată, injectată într-o baie acid sulfuric 10% formează o fibră sintetică numită celofibră (sau viscoză) importantă din punct de vedere istoric deoarece a fost prima fibră artificială, produsă de către American Viscose Company, în 1910, în SUA.

Țesăturile din viscoză sunt foarte elastice și rezistente, își păstrează forma și culoarea, nu se deformează, nu se șifonează ușor, se calcă la temeperatură mică, sunt fine și moi, absorb multă umiditate, sunt moi și vaporoase, permit trecerea aerului prin țesătură, nu se scămoșează, nu se decolorează și nu intră la apă.


VI.8.2.2. Reactivul Nessler și identificarea ionilor de amoniu.

Experiment

19. Reactivul Nessler și identificarea ionilor de amoniu

Materiale necesare: 3 pahare Berzelius, spatulă, clorură de mercur, iodură de potasiu, hidroxid de sodiu, apă distilată (deionizată), amoniac soluție, bicarbonat de amoniu alimentar, eprubetă.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Compușii cu mercur sunt toxici, provoacă leziuni organelor și prezintă pericol pentru mediul acvatic. Clorură de mercur este corozivă și sublimează favorizând intoxicațiile acute. Hidroxidul de sodiu este foarte caustic.


Descrierea experimentului:

  • Pregătește soluția 1, o soluție saturată de HgCl2 dizolvând 1-2 g HgCl2 în 10 mL apă. Pentru a mări solubilitatea clorurii de mercur, poți să o încălzești până la dizolvarea completă. Apoi o lași să se răcească.

  • Pregătește soluția 2, o soluție saturată pe care o obții prin dizolvarea a 1-2 g de KI în 10-11 mL apă.

  • Pregătește soluția 3, o soluție de NaOH pe care o prepari dizolvând 2 g NaOH solid în 10 mL apă.

  • Adaugă în picături soluția 2 la soluția 1 până când precipitatul obținut se dizolvă complet și soluția este perfect limpede.

  • Pentru a finaliza obținerea Reactivului Nessler adaugă soluția de NaOH.

  • Pune într-o eprubetă 3-5 mL soluție Nessler și adaugă în picături o soluție ce conține ioni amoniu (NH4Cl, NH4NO3, amoniac soluție, bicarbonat de amoniu alimentar etc.). Se formează un precipitat maroniu care arată prezența ionilor de NH4+.

Ecuațiile de preparare ale Reactivului Nessler:

HgCl2 + 2KI = HgI2 ↓ + 2KCl

HgI2 + 2KI = K2[HgI4]

Ecuația reacției chimice dintre Reactivul Nessler și ionii de amoniu este:

2K2[HgI4] + 4NaOH + NH4+ = HgO*Hg(NH2)I + 3H2O + 7KI + K+

Concluzia experimentului:

Soluția foarte puțin solubilă de HgCl2 (Soluția 1) este tratată cu iodură de potasiu (Soluția 2) generând un precipitat abundent portocaliu de iodură de mercur (II) HgI2. Acest compus este mult mai puțin solubil în apă.

Continuând adăugarea iodurii se formează un complex: tetraiodomercuratul de potasiu, K2[HgI4], foarte solubil în apă, astfel mediul de reacție devine din ce în ce mai limpede și se decolorează. Când nu se mai pune în evidență o colorație portocalie sinteza complexului este terminată.

Soluția de complex, tratată cu NaOH 5M devine Reactivul Nessler. Acesta dă un precipitat brun cu orice soluție ce conține ioni de amoniu NH4.


VI.8.2.3. Termocromismul tetraiodomercuratului de argint.

Experiment

20. Termocromismul tetraiodomercuratului de argint

Materiale necesare: 2 pahare Berzelius, 1 pahar Erlenmeyer, baghetă, clorură de mercur, iodură de potasiu, azotat de argint, apă distilată (deionizată), spirtieră, trepied cu sită de azbest, pâlnie, hârtie de filtru, sticlă de ceas.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Compușii cu mercur sunt toxici, provoacă leziuni organelor și prezintă pericol pentru mediul acvatic. Clorura de mercur, hidroxidul de sodiu și azotatul de argint sunt corozive. Azotatul de argint este toxic pentru mediu. Atenție când lucrezi cu surse de foc!


Descrierea experimentului: (Partea 1)

  • Pune 1-2g de clorură de mercur într-un pahar Berzelius. Adaugă apoi în paharul Berzelius 10 ml apă distilată și amestecă cu bagheta pentru dizolvarea clorurii de mercur.

  • Pune 1-2g de iodură de potasiu într-un pahar Berzelius, adaugă 10 ml de apă distilată și amestecă cu spatula pentru dizolvarea iodurii de potasiu.

  • Adaugă o soluție peste cealaltă.

  • Ce observi?

Observaţie (Partea 1)

S-a format un precipitat portocaliu intens de iodură de mercur.


Descrierea experimentului: (Partea 2)

  • Suspensia portocalie trateaz-o în continuare cu soluție saturată de iodură de potasiu până obții o soluție limpede de tetraiodomercurat de argint.

  • Adaugă la aceasta 10mL sol azotat de argint.

  • Ce observi?

Observaţie (Partea 2)

S-a format un precipitat foarte fin galben auriu.

Descrierea experimentului: (Partea 3)

  • Filtrează precipitatul format.

  • Pune pe o sticlă de ceas din precipitatul format pe o sită de azbest și încălzește-l la flacăra unei spirtiere până când precipitatul devine roșiatic. Oprește încălzirea și observă culoarea precipitatului când este din nou rece.

Observaţie (Partea 3)

Precipitatul a revenit la culoarea galbenă.

Ecuațiile reacțiilor chimice:




Concluzia experimentului:

Tetraiodomercuratul de argint Ag2[HgI4] este un solid de culoare galben auriu. Încălzit la peste 50°C devine roșu pentru ca la răcire să redevină galben. Este un compus termosensibil, având proprietatea de termocromism.


VI.8.2.4. Complexul chimic tetrahidroxoaluminat de sodiu.

Experiment

21. Complexul chimic tetrahidroxoaluminat de sodiu

Materiale necesare: 2 pahare Berzelius, spatulă, clorură de aluminiu, hidroxid de sodiu, apă distilată (deionizată), pipetă.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Sărurile de aluminiu sunt iritante. Hidroxidul de sodiu este coroziv.


Descrierea experimentului:

  • În primul pahar Berzelius prepară o soluție apoasă de clorură de aluminiu AlCl3.

  • În al doilea pahar Berzelius prepară o soluție de hidroxid de sodiu NaOH

  • Pune cu o pipetă soluția de NaOH în soluția de AlCl3 până la formarea unui precipitat alb gelatinos. Continuă să adaugi, agitând din când, până la dizolvarea precipitatului și obținerea unei soluții incolore limpezi.

Ecuațiile reacțiilor chimice:

AlCl3 + 3NaOH = Al(OH)3 ↓ + 3NaCl

Al(OH)3 + NaOH = Na[Al(OH)4]

Concluzia experimentului:

O soluție care conține ioni de Al3+ este limpede și incoloră, însă este foarte sensibilă la prezența ionilor de hidroxil HO- când formează un precipitat gelatinos de Al(OH)3 (apariția unei tulbureli).

Hidroxidul de aluminiu Al(OH)3 are un caracter amfoter, reacționând atât cu acizii, cât și cu bazele.

Continuând adăugarea bazei, precipitatul se dizolvă în cele din urmă, soluția devenind incoloră și limpede datorită formării unui complex solubil în apă de tetrahidroxo aluminat de sodiu Na[Al(OH)4].


VI.8.2.5. Complexul chimic tetrahidroxozincat de sodiu.

Experiment

22. Complexul chimic tetrahidroxozincat de sodiu

Materiale necesare: 2 pahare Berzelius, spatulă, sulfat de zinc, hidroxid de sodiu, apă distilată (deionizată), pipetă.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Sărurile de zinc sunt dăunătoare pentru mediu. Hidroxidul de sodiu este coroziv.


Descrierea experimentului:

  • În primul pahar Berzelius prepară o soluție apoasă de sulfat de zinc ZnSO4.

  • În al doilea pahar Berzelius prepară o soluție de hidroxid de sodiu NaOH

  • Pune cu o pipetă soluția de NaOH în soluția de ZnSO4 până la formarea unui precipitat alb gelatinos. Continuă să adaugi, agitând din când, până la dizolvarea precipitatului și obținerea unei soluții incolore limpezi.

Ecuațiile reacțiilor chimice:

ZnSO4 + 2NaOH = Zn(OH)2 ↓ + 2NaCl

Zn(OH)2 + 2NaOH = Na2[Zn(OH)4]

Concluzia experimentului:

O soluție care conține ioni de Zn2+ este limpede și incoloră, însă este foarte sensibilă la prezența ionilor de hidroxil HO- când formează un precipitat gelatinos de Zn(OH)2 (apariția unei tulbureli).

Oxidul și hidroxidul de zinc au proprietăți amfotere, reacționând atât cu acizii, cât și cu bazele.

Continuând adăugarea bazei, precipitatul se dizolvă în cele din urmă, soluția devenind incoloră și limpede datorită formării unui complex solubil în apă de tetrahidroxozincat de sodiu, Na2[Zn(OH)4].


VI.8.2.6. Complexul chimic hidroxid de diaminoargint (Reactiv Tollens).

Experiment

22. Complexul chimic hidroxid de diaminoargint (Reactiv Tollens)

Materiale necesare: 2 pahare Berzelius, baghetă, spatulă, azotat de argint, hidroxid de sodiu, apă distilată (deionizată), amoniac soluție, pipetă.

warning

Experiment demonstrativ efectuat numai de către profesor!

Azotatul de argint este toxic și caustic și este dăunător pentru mediu. Hidroxidul de sodiu este coroziv. Soluțiile concentrate de amoniac sunt toxice și produc iritații puternice ale mucoaselor dacă sunt inhalați vaporii.


Descrierea experimentului:

  • În primul pahar Berzelius prepară în 10 mL sol AgNO3 0.3M

  • În al doilea pahar Berzelius prepară o soluție de hidroxid de sodiu NaOH.

  • Adaugă cu pipeta sol de hidroxid de sodiu NaOH 3-4M până când apare un precipitat abundent, gri-brun de oxid de argint.

  • Adaugă cu pipeta o soluție concentrată de amoniac 25%, în porțiuni mici, până când se dizolvă complet precipitatul. Aceasta este Reactivul Tollens! Acesta trebuie folosit cât este proaspăt întrucât nu se poate păstra în timp.

Ecuațiile reacțiilor chimice:

2AgNO3 + 2NaOH = Ag2O + 2H2O + 2NaNO3

Ag2O + H2O + 4NH3 = 2[Ag(NH3)2]OH

Concluzia experimentului:

O soluție care conține ioni de Ag1+ este limpede și incoloră, însă este foarte sensibilă la prezența ionilor de hidroxil HO- când formează un precipitat gri-brun de Ag2O.

În primă instanță va precipita hidroxid de argint ce se prezintă sub forma unei mase insolubile de culoare albă. Aceasta se va brunifica foarte repede, deoarece hidroxidul de argint este instabil și trece în oxid de argint, mult mai stabil și de culoare brun-închisă.

Oxidul de argint are proprietăți amfotere, reacționând atât cu acizii, cât și cu bazele. Se adăugă amoniac până când precipitatul se dizolvă și soluția devine limpede, caz în care spunem că s-a format hidroxidul de diaminoargint, numit și reactiv Tollens. Reactivul Tollens este utilizat pentru fabricarea oglinzilor și în chimia organică la oxidarea diferitelor substanțe, așa cum sunt aldehidele sau glucoza.