I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL FIZICII.

I.1. Ce este fizica ?

Definiţie

Fizica este o ştiinţă care studiază proprietăţile fizice ale corpurilor şi fenomenele fizice din natură.

I.1.1. Scurt istoric al fizicii.

Cuvântul fizică provine din grecescul physis, care înseamnă natură.

Fizica se înrudește cu biologia și chimia, întrucât toate sunt științe ale naturii.

Fizica folosește ca limbaj universal matematica.

Cunoașterea fizicii ne permite să înțelegem legile naturii, să descifrăm tainele Universului și viitorul nostru ca civilizație.

Zorii fizicii au apărut în vechiul Babilon din Mesopotamia, când filozofia reunea matematica și fizica.

Thales din Milet a observat că o bucată de chihlimbar (piatră semiprețioasă de culoare galbenă, de origine organică și anume o rășina fosilă) frecată cu o bucată de stofă, capătă proprietatea de a atrage corpuri ușoare (bucățele de măduvă de soc). Acest fenomen, numit electrizare, nimeni nu l-a putut explica. Au trecut mai bine de două milenii până s-a găsit explicația științifică.

Leucip, Democrit și Epicur sunt fondatorii teoriei atomiste. Această teorie a fost demonstrată experimental în 1804 de John Dalton. Reluând teoria anticilor, el afirma că toate corpurile sunt alcătuite din particule numite atomi, pe care i-a imaginat ca sfere de mase și dimensiuni diferite.

Savantul grec Arhimede a pus bazele experimentale ale mecanicii fluidelor.

Termenul “fizică” a fost folosit prima dată de Aristotel.

Galileo Galilei este considerat gânditorul care a deschis o nouă eră în cercetarea științifică (mișcarea obiectelor uniform accelerate, astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter, analiza petelor solare și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor).

Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii

Albert Einstein are multe contribuții în fizică, legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

I.2. La ce întrebări răspunde fizica ?

Fără să ai pretenția că ești un savant și tot cred că ești curios să afli răspuns la multe enigme observate în viața de zi cu zi :

  • Cum circulă apa în natură și de ce vara plouă și iarna ninge?
  • Cum se formează curcubeul?
  • De ce când umplem cu apă o sticlă și o punem la congelator, plasticul se deformează?
  • De ce ziua cerul este albastru și noaptea negru?
  • Cât de mare este Universul?
  • Cât va mai trăi Soarele nostru?
  • De ce corpurile lăsate libere, cad?
  • Cum pot avioanele să zboare?
  • Cum pot să plutească pe apă navele care sunt foarte grele?
  • Ce este fulgerul și tunetul?

Mai ai oare întrebări de pus? Crezi că le-ai epuizat?

Sigur ai foarte multe întrebări la care aștepți cu nerăbdare răspuns!

I.3. La ce te ajută fizica ?

Observaţie

Fizica te ajută:

  • să înțelegi fenomenele din jurul tău (vizibile sau invizibile);
  • să înveți logic (nu mecanic, ca un papagal);
  • să strângi informații cu ajutorul simțurilor tale sau a unor instrumente;
  • să tragi anumite concluzii pe baza informaţiilor culese;
  • să extragi esențialul dintr-un anumit material informativ.

Cu alte cuvinte, Fizica te face mai deștept!

I.4. Rolul activităţii practice în învăţarea fizicii.

Observaţie

Activitatea practică se constituie ca unul din principalele instrumente ale cunoaşterii umane şi apare firesc, ca în învăţarea fizicii, ştiinţă prin excelenţă experimentală, aceasta să furnizeze cele mai potrivite dovezi pentru fundamentarea teoriei.

Învăţând fizica prin activitate experimentală va fi modul cel mai provocator şi interactiv, producându-ți o incitare permanentă şi o atitudine faţă de conţinutul lecţiilor, nu doar o asimilare pasivă de cunoştinţe.

I.5. Experimentul.

Definiţie

Experimentul reprezintă o reproducere, cu ajutorul unor aparate speciale, a fenomenului fizic în timpul lecţiei, în condiţiile cele mai favorabile pentru studierea lui.

important

El serveşte simultan atât ca sursă de cunoştinţe, cât şi ca metodă de învăţare. A experimenta înseamnă a provoca intenţionat anumite fenomene, în condiţii determinate, pentru studierea lor şi a legilor care le guvernează.

Observarea și măsurarea sunt activități fundamentale în fizică. Pornind de la observarea unor fenomene din natură se realizează experimente în laborator, în cadrul cărora se fac măsurători cu scopul de a găsi legile fizice și formulele matematice care guvernează fenomenul studiat.