V.2.1. Radioactivitatea naturală.

Transformările nucleare sunt fenomene prin care se modifică structura nucleelor sau se schimbă numai starea energetică a nucleelor.

Clasificarea transformărilor nucleare:

a) transformări nucleare spontane (de exemplu, dezintegrările radioactive, dezexcitările nucleare);

b) transformări nucleare induse din exterior (de exemplu, reacțiile nucleare, excitări nucleare).

În anul 1896, fizicianul francez A. H. Becquerel a observat că unele minerale ale uraniului au emis radiații invizibile, care au impresionat o placă fotografică.

Marie Curie și soțul său, Pierre Curie, au constatat că intensitatea radiației emisă de atomii de uraniu depinde numai de numărul atomilor de uraniu și că ea nu depinde de felul substanțelor chimice în care se găsesc acești atomi. Ei au propus ca fenomenul studiat să fie numit radioactivitate. În 1898 soții Curie au reușit să izoleze două elemente radioactive, numite radiu și poloniu.

Elementele radioactive cunoscute până în prezent sunt:

- Metale și nemetale: technețiu (Tc, Z = 43), poloniu (Po, Z = 84), astatin (At, Z = 85), radon (Rn, Z = 86), franciu (Fr, Z = 87), radiu (Ra, Z = 88).

- Lantanide: promețiu (Pm, Z = 61).

- Actinide: actiniu (Ac, Z = 89), thoriu (Th, Z = 90), protactiniu (Pa, Z = 91), uraniu (U, Z = 92), neptuniu (Np, Z = 93), plutoniu (Pu, Z = 94), americiu (Am, Z = 95), curiu (Cm, Z = 96), berkeliu (Bk, Z = 97), californiu (Cf, Z = 98), einsteiniu (Es, Z = 99), fermiu (Fm, Z = 100), mendeleeviu (Md, Z = 101), nobeliu (No, Z = 102), lawrenciu (Lr, Z = 103).

- Transactinide: rutherfordiu (Rf, Z = 104), dubniu (Db, Z = 105), seaborgiu (Sb, Z = 106), bohriu (Bh, Z = 107), hassiu (Hs, Z = 108), meitneriu (Mt, Z = 109), darmstadtiu (Ds, Z = 110), roentgeniu (Rg, Z = 111), coperniciu (Cn, Z = 112), nihoniu (Nh, Z = 113), fleroviu (Fl, Z = 114), moscoviu (Mc, Z = 115), livermoriu (Lv, Z = 116), tennessin (Ts, Z = 117), oganesson (Og, Z = 118).

• În afară de aceste elemente mai există numeroși izotopi radioactivi.