III.3. Ocuparea cu electroni a învelișului de electroni

Forța de atracție exercitată de nucleul atomului crește:

• cu cât sarcina nucleară este mai mare (Z mai mare);
• cu cât electronul este mai aproape de nucleu.

Forța de respingere electrostatică dintre electroni este mai mică cu cât electronii sunt mai depărtați unii de alții.

Pentru ca atomul să fie cât mai stabil, electronii ocupă orbitalii cu cea mai mică energie și să se orienteze la distanțe cât mai mari între ei.

Configurația electronică a unui atom se realizează respectând următoarele reguli :

1. Ocuparea cu electroni a straturilor și substraturilor se face în ordinea crescătoare a energiei acestora, începând cu primul strat K (Principiul minumului de energie).

2. Un orbital poate fi ocupat cu maximum doi electroni de spin opus (Principiul de excluziune al lui Pauli)

3. Un orbital se va ocupa cu al doilea electron numai după ce toți orbitalii substratului respectiv sunt ocupați cu câte un electron (Regula lui Hund).

🔦 Observație

Electronul distinctiv este electronul prin care se diferențiază configurația electronică a două elemente consecutive în tabelul periodic (îl vom reprezenta cu săgetuță roșie).