VIII.8.1. Generalități.

În anul 1806, chimistul englez Humphry Davy construieşte o pilă electrică de proporţii deosebite (250 plăci din cupru şi zinc) cu ajutorul căreia supune electrolizei diferite substanţe. Prin electroliza hidroxidului de potasiu obţine un nou element, potasiul metalic, iar din soda caustică obţine sodiul metalic.

În anul 1886, chimistul american Charles Martin Hall şi în paralel chimistul francez P.L.T. Héroult descoperă procedeul electrochimic de fabricare industrială a aluminiului prin electroliza aluminei topite cu criolit.

Electroliza are foarte multe aplicații:

1. Obținerea unor substanțe pe cale electrolitică: aluminiu, sodiu, magneziu, oxigen, hidrogen, clor, sodă caustică (NaOH) etc.

2. Rafinarea (purificarea) metalelor, obținându-se metale de cea mai înaltă puritate.

3. Galvanostegia constă în acoperirea unui obiect metalic cu un strat subţire dintr-un alt metal depus prin electroliză : aurire, argintare, cromare, nichelare, zincarea etc. De exemplu, medaliile de aur câștigate de olimpici nu sunt din aur, ci din argint placat cu aur. La catod se așază metalul care trebuie acoperit, iar la anod metalul cu care dorim să acoperim.

4. Galvanoplastia constă în reproducerea în relief a unor obiecte. Mulajul obiectului se face din ceară impregnată cu grafit pentru a deveni conductoare și se așază la catod, iar la anod se pune metalul cu care se face reproducerea. Pe mulajul respectiv se depune metal, apoi se scoate mulajul, iar forma metalică se va utiliza ca matriţă pentru obţinerea altor obiecte (CD-uri, DVD-uri, medalii, monede etc.).