III.5.1. Generalități despre zaharide.

Zaharidele (glucidele/carbohidrații) sunt catalogate ca macronutrienți, alături de lipide și proteine.

Cuvântul zaharidă provine din limba latină saccharum, care înseamnă zahăr.

Denumirea de carbohidrați (hidrați de carbon) se datorează raportului de 2 H :1 O din molecula acestora, care este identic cu cel din apă. Zaharidele au formula generală C_n(H₂O)_m, adică formal, acești compuși ar conține carbon și apă.

Zaharidele se mai numesc și glucide de la cuvântul din limba latină glicos, care înseamnă dulce.

Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel constituind baza sursei de energie pentru corpul nostru. Acestea se descompun ușor, fiind acceptate de metabolismul nostru fără probleme.

Zaharidele au dublu rol: susțin organismul energetic și îl structurează.

Glucidele sunt utilizate pentru menţinerea temperaturii corporale, întreţinerea funcţiilor vitale şi asigură energia pentru eforturile musculare. Sistemul nostru nervos, creierul şi alte organe cum ar fi inima, plămânii, rinichii, intestinul şi celulele sanguine au în mod special nevoie de glucide şi nu pot funcţiona normal fără acestea.

Glucidele se divid în 3 clase:
- Monozaharide: compuși polihidroxicarbonilici care nu hidrolizează. Cea mai importantă monozaharidă este glucoza, care este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea mai importantă, deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1 gram pe litru. Glucoza se găsește în fructele dulci, în miere. Tot monozaharidă este și fructoza, care este un zahăr simplu ce se găsește în fructe, în miere, în unele legume (morcovi, tomate). În cele mai dulci fructe (struguri, pere, curmale, smochine, stafide) fructoza se găsește în cantitate mai mare.
- Oligozaharide (zaharide de policondensare): sunt compuși care hidrolizează și prin produșii obținuți arată că ei conțin în moleculă mai multe unități structurale de monozaharidă. Au formula generală : (C₆H₁₀O₅)_n, unde 2 ≤ n < 10. Cele mai importante oligozaharide sunt zaharoza/zahărul și lactoza din lapte.
- Polizaharide (zaharide de policondensare): sunt compuși au formula generală : (C₆H₁₀O₅)_n, unde n ≥ 10. Pot fi hidrolizate, cu formarea monozaharidelor componente. Cele mai importante polizaharide sunt amidonul, celuloza, maltoza.

Când lumina Soarelui cade pe frunzele plantelor, clorofila transformă apa și dioxidul de carbon în glucoză (C₆H₁₂O₆) și oxigen.

Glucoza produsă de plante prin fotosinteză este transformată în alți compuși, precum celuloza și amidonul. Tulpinile plantelor, trunchiul copacilor conțin celuloză, iar amidonul se depozitează în rădăcini sau semințe. Amidonul servește drept hrană pentru oameni.

🤔 Pentru curioși

Glucidele rele cuprind monozaharidele și oligozaharidele, iar polizaharidele fac parte din glucidele bune (glucide complexe).

Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către organism, ulterior fiind transformați în sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși sunt transformați în glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți. Carbohidrații complecși se absorb într-un timp mai îndelungat, astfel ei aduc o serie de beneficii organismului: sațietate îndelungată, evitarea creșterii glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv colesterolul HDL, scăzând numărul bolilor cardiovasculare.

Exemple de carbohidrați buni: cereale integrale, fructe, legume, orz, linte, orez brun, năut, fasole, biscuiți de ovăz, pâine integrală etc.

Exemple de carbohidrați răi: cereale rafinate, gogoși, biscuiți, chipsuri, băuturi acidulate, prăjituri, siropuri extrase din dulceață, pâine albă etc.

RECOMANDĂRI NUTRIȚIONALE:

La copii, necesarul de carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de legume, fructe și cereale. Prin urmare, se recomandă evitarea dulciurilor concentrate, precum ciocolata, bomboanele și prăjiturile.

Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie (scăderea calciului în sânge), care se manifestă prin durere de cap (cefalee), somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare dezechilibrul acido-bazic, iar organismul nu mai are capacitatea de a-și asigura arderea grăsimilor și de a acoperi necesarul caloric zilnic.

Atenție!

Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate, deoarece glucidele consumate nu sunt folosite drept sursă de energie, astfel transformându-se în țesut adipos subcutanat. De asemenea, nivelul crescut de carbohidrați determină hiperlipemie (creşterea cantităţii de lipide în sânge), hiperglicemie (prea multă glucoză în sânge), insulinism (creșterea cantității de zahăr în sânge și în urină). În unele cazuri, zahărul în cantități mari poate provoca diaree. Aportul glucidic crescut poate afecta ficatul, rinichii, tubul digestiv și alte organe.