Skip to main content

I.1. Ce este fizica ?

Definiţie

Fizica este o ştiinţă care studiază proprietăţile fizice ale corpurilor şi fenomenele fizice din natură.

I.1.1. Scurt istoric al fizicii.

Cuvântul fizică provine din grecescul physis, care înseamnă natură.

Fizica se înrudește cu biologia și chimia, întrucât toate sunt științe ale naturii.

Fizica folosește ca limbaj universal matematica.

Cunoașterea fizicii ne permite să înțelegem legile naturii, să descifrăm tainele Universului și viitorul nostru ca și civilizație.

Zorii fizicii au apărut în vechiul Babilon din Mesopotamia, când filozofia reunea matematica și fizica.

Thales din Milet a observat că o bucată de chihlimbar (piatră semiprețioasă de culoare galbenă, de origine organică și anume o rășina fosilă) frecată cu o bucată de stofă, capătă proprietatea de a atrage corpuri ușoare (bucățele de măduvă de soc). Acest fenomen, numit electrizare, nimeni nu l-a putut explica. Au trecut mai bine de două milenii până s-a găsit explicația științifică.

Leucip, Democrit și Epicur sunt fondatorii teoriei atomiste. Această teorie a fost demonstrată experimental în 1804 de John Dalton. Reluând teoria anticilor, el afirma că toate corpurile sunt alcătuite din particule numite atomi, pe care i-a imaginat ca sfere de mase și dimensiuni diferite.

Savantul grec Arhimede a pus bazele experimentale ale mecanicii fluidelor.

Termenul “fizică” a fost folosit prima dată de Aristotel.

Galileo Galilei este considerat gânditorul care a deschis o nouă eră în cercetarea științifică (mișcarea obiectelor uniform accelerate, astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter, analiza petelor solare și în tehnologie, îmbunătățind tehnica de construcție a busolelor).

Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii

Albert Einstein are multe contribuții în fizică, legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica de electromagnetism, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.