I.1.3.5. Echilibrul chimic al disocierii sărurilor

👀 Experiment: Echilibrul disocierii unor săruri
🔥 Atenție! Acidul clorhidric este extrem de caustic!

Materiale necesare:
CuCl₂, HCl, pahare Berzelius, pipetă.

Mod de lucru:

• Într-un pahar pune soluție verde de CuCl₂, proaspăt obținută prin reacția CuO și HCl.
• Pune puțină soluție verde de CuCl₂ într-un pahar Berzelius și adaugă apă distilată până obții o soluție albastră.

Când soluția de CuCl₂ este verde există un echilibru între moleculele nedisociate și cationii de cupru II tetrahidratați.
CuCl₂ ⇄ Cu²⁺ + 2Cl^-

La o diluție mai mare soluția de CuCl₂ este albastră fapt care indică disociația totală a CuCl₂.
CuCl₂ → Cu²⁺ + 2Cl^-

În concluzie, gradul de disociere a unui electrolit crește cu diluția sa. Conform principiului lui Le Châtelier, creșterea volumului prin diluarea soluției favorizează disociația, fiind o reacție care duce la mărirea numărului de particule.

• Pune într-un pahar soluție verde de CuCl₂ și adaugă cu pipeta soluție de HCl până când soluția devine galbenă.

La adăugarea unui ion comun (ionul clorură, Cl^-) în soluția de CuCl₂, mărim concentrația ionilor clorură și, pentru a rămâne neschimbată constanta de disociere, concentrația ionilor de Cu²⁺ va scădea. Astfel va avea loc și mărirea concentrației moleculelor nedisociate, echilibrul fiind deplasat spre stânga.

Formula constantei de disociere este:

În concluzie, gradul de disociere a unui electrolit scade la adăugarea unui ion comun în soluția de electrolit.

Această regresare a disociației are un rol deosebit în modificarea acidității, respectiv alcalinității unei soluții de acid, respectiv bază, prin introducerea în soluție a unor ioni comuni.