IV.3.1. Medicamente.

Plantele medicinale au fost utilizate de sumerieni cu 6000 ani î.Hr.

Descoperirile arheologice au evidenţiat, pe zidurile şi sarcofagele egiptene, datând din anul 4000 î.Hr., imagini ale plantei numită aloe vera, foarte apreciată de egipteni, care o utilizau atât pentru virtuţile sale tămăduitoare, cât şi ca ofrandă la funerariile faraonilor. De la anul 1000 î.Hr. până la 900 d.Hr. medicina este dominată de Hipocrate (părintele medicinei), de medicul farmacist Claudius Galenus şi de Dioscoride (părintele fitoterapiei).

Prima farmacie publică apare în 754 la Bagdad, iar prima farmacopee din lume a fost „Thesaurus Aramatariorum”, apărută la Milano, în 1512.

Aspirina (acidul acetilsalicilic) este primul medicament de sinteză comercializat în anul 1899 sub numele marcat de „Aspirine”. Este cel mai vândut medicament din toate timpurile, având o acțiune antiinflamatoare, antipiretică (scade febra) și analgezică (calmează durerea). În cantități mari sau luată timp îndelungat produce ulcere stomacale, boli ale ficatului și reduce concentrația vitaminei A din organism.

Primul medicament antibacterian a fost salvarsanul, considerat primul antibiotic din lume și primul medicament împotriva sifilisului, descoperit de Paul Ehrlich, pentru care a primit Premiul Nobel în 1908.

Sulfamidele sunt primele antibiotice cu spectru larg descoperite înaintea penicilinei.

Prima sulfamidă cu un spectru restrâns a fost sulfamidocrizoidina descoperită de medicul german Gerhard Domagk, laureat cu premiul Nobel în 1939.

Primul compus antibiotic adevărat este penicilina. Alexander Fleming, în anul 1928, a observat că secreția mucegaiului verde Penicillium notatum (care a contaminat în mod întâmplător culturile, datorită unei ferestre lăsate deschise) are capacitatea de a distruge colonia de bacterii cultivată. Anul 1944 este anul care inaugurează fabricarea penicilinei.

În 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicină a transformat în realitate tratarea eficientă și vindecarea bolnavilor de TBC.

Medicamentul este orice substanţă sau amestec de substanţe utilizate pentru diagnosticarea, tratamentul, ameliorarea sau prevenirea unei boli sau a tulburărilor funcţionale la om sau animale, conform definiţiei date de OMS.

Originea medicamentelor poate fi minerală, animală, vegetală sau sintetică.

Medicamentele se clasifică după starea de agregare în:

1. Medicamente solide: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele.
2. Medicamente lichide: injecții, perfuzii, siropuri, picături pentru ochi/nas, suspensii, emulsii etc.
3. Medicamente gazoase: spray-uri cu aerosoli, lichide volatile (anestezice, ca halotan, eter etilic), gaze produse de nebulizatoare etc.

Medicamentele pot fi administrate cu prescripție medicală pe baza unei rețete (mai ales cele cu efecte adverse severe) sau fără prescripție medicală.

Important este ca administrarea de medicamente să fie făcută cu avizul medicului sau farmacistului.

Reacția adversă este orice reacţie la un medicament ce este dăunătoare şi nedorită şi apare la utilizarea lui în doze autorizate (doze terapeutice) pentru profilaxia, diagnosticul şi tratamentul unor boli.

🔦 Observație

Suplimentele alimentare nu trebuie confundate cu medicamentele.

Un supliment alimentar este un tip de produs alimentar care este administrat în doze mici, cum ar fi o capsulă, o tabletă sau o pastilă. Suplimentele alimentare conțin vitamine, minerale, aminoacizi, proteine și alte substanțe și sunt concepute pentru a completa dieta zilnică normală.

Este interzis companiilor care vând suplimente alimentare să susțină că produsele lor pot preveni, vindeca sau trata o boală, deoarece ele nu pot înlocui tratamentul medical.

Oamenii consumă suplimente alimentare pentru menținerea sănătății generale, menținerea unui sistemul imunitar normal, energie, sănătatea intestinală/digestivă, sănătatea pielii, părului și unghiilor, sănătatea inimii, menținerea unei tensiuni arteriale normale etc.