Skip to main content

I.16.2.2. Topirea și solidificarea

📚

Topirea este fenomenul de trecere unei substanțe din stare solidă în stare lichidă, prin încălzire.

📚

Solidificarea este fenomenul invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare lichidă în stare solidă, prin răcire.

👀 Experiment:Cum se topește gheața?

Materiale necesare:
Gheață, pahar transparent și un termometru (poate fi și de cameră).


Descrierea experimentului:

  • Pune în pahar gheață de la congelator.
  • Introdu termometrul în gheață.
  • Agită continuu cu termometru gheața.
  • Urmărește indicațiile termometrului în timp, de la apariția primei picături până la topirea completă a gheții.

Concluzia experimentului:
Gheața începe să se topească la 0°C. Pe parcursul topirii(de la apariția primei picături până la topirea ultimului cristal), temperatura a rămas la 0°C.

📚

Legile topirii/solidificării:

I. Fiecare substanță începe să se topească (să se solidifice) la o anumită temperatură, numită temperatură de topire (notată cu Tt), care este o constantă de material (o luăm din tabel).

Temperatura de topire a unei substanțe coincide cu temperatura de solidificare (Ts).

Tt = Ts = constantă de material

🔦 Observații la legea I:
  1. Temperaturile de topire ale substanțelor din tabelul cu constante de material sunt pentru presiuni normale. Pentru marea majoritate a substanțelor la creșterea presiunii, crește și temperatura de topire.

La unele substanțe (apa, fonta, bismutul) temperatura de topire scade la creșterea presiunii. Așa explicăm alunecarea frumoasă a patinatorilor pe gheață.

Presiunea mare exercitată de lamele ascuțite ale patinelor și pe care se distribuie greutatea patinatorilor, face ca gheața să se topească la o temperatură mai mică de 0°C. De exemplu, deși gheața unui patinoar artificial are -5°C, datorită presiunii mari, aceasta se topește sub muchia patinei, unde apare o peliculă de apă, care facilitează alunecarea patinelor.



  1. Există anumite substanțe numite amorfe (care nu au structură cristalină- exemple: ceara, sticla, smoala, cauciucuri, mase plastice), care nu au un punct fix de topire , ele topindu-se într-un anumit interval de temperatură.

  2. În timpul topirii (respectiv, solidificării) volumul substanței se modifica astfel: majoritatea substanțelor își măresc volumul la topire și își micșorează volumul la solidificare. Ca excepții avem apa, fonta și bismutul, care își măresc volumul la solidificare (aceasta este anomalia apei).

📚

Legile topirii/solidificării:

II. Pe parcursul topirii unei substanțe (de la apariția primei picături până la topirea ultimului cristal) temperatura de topire rămâne constantă, dacă presiunea ramâne constantă.

👀 Experiment:Anomalia apei

Materiale necesare:
O sticlă, apă de la robinet, congelator.


Descrierea experimentului:

  • Umple o sticlă cu apă.
  • Introdu sticla cu apă la congelator, până îngheață toată apa.
  • Ce observi ?

    Apa înghețată a dat pe dinafară.


Concluzia experimentului:
Apa la înghețare (solidificare) și-a mărit volumul (anomalia apei).

🔦 Observație

Apa are un comportament diferit între 0 °C – 4 °C (numită anomalia apei). În acest interval volumul ei scade, densitatea creşte (la + 4 °C, având densitatea maximă ). Deci pe fundul lacurilor există apă la + 4 °C, ce face posibilă viaţa subacvatică.