I.16.2.4. Lichefierea gazelor

📚

Lichefierea este fenomenul de trecere a unei substanțe din stare gazoasă în stare lichidă prin comprimare izotermă (creșterea presiunii gazului la temperatură constantă).

📚

În 1869, Thomas Andrews a lichefiat dioxidul de carbon la temperaturi obișnuite.

Temperatura maximă la care gazul se poate lichefia prin comprimare izotermă se numește temperatură critică (T_c) la o anumită presiune critică (p_c).

Pentru a lichefia un gaz el trebuie adus la o temperatură mai mică decât temperatura critică (T < T_c) și la o presiune superioară celei critice (p > p_c).

Tabel cu temperaturi și presiuni critice pentru lichefierea gazelor

🔦 Observație

Pentru substanțele care la temperatură obișnuită sunt în starea lichidă când trec din starea de vapori în stare lichidă spunem că are loc fenomenul de condensare.

Pentru substanțele care la temperatură obișnuită sunt în starea gazoasă, când trec în stare lichidă spunem că are loc fenomenul de lichefiere.

📋 Aplicațiile lichefierii

• Gazele lichefiate, păstrate și transportate în butelii de oțel, sunt folosite în industrie și în laboratoare (oxigen, hidrogen, dioxid de carbon, heliu etc.).

• Gazele lichefiate sunt folosite ca surse de temperaturi joase.